Cu porumbei
Pe secera albă a lunii răsărită dintre colacii de nor stropiți pe tavanul nopții, o bufniță apare strigând sinistru cât un gol. Aburi de ceață învăluie suflarea așternând liniștea depresivă către oraș. Hm. Uneori e bine să vorbim românește, pe șleau, așa, fără epitete,metafore și alte figuri de stil pe care sper că le mai învață ăștia… Read More »