Abia urcasem în autobuz. Pe cele trei scaune din spate erau aşezate trei femei, iar cea din mijloc vorbea la telefon cu o voce tristă de-ţi rupea sufletul. Îi povestea unei prietene că a lăsat-o bărbatul ei, că fetiţa ei de doi ani întreabă unde e tati şi e supărată şi aruncă cu toate jucăriile… Read More »
Un blogger care se respectă ( nu vorbesc de mine ) de obicei postează în week-end poze distractive, bancuri, video haioase , banalităţi de voie bună. Sper să nu-mi iau şuturi de la nici un blogger când spun asta, dar eu aş prefera ca în week-end să nu aveţi timp de mixy.ro, adică nerespectabila subsemnată.… Read More »
Da, din 1999 îmi respect promisiunile faţă de fiica mea, deci pot să adopt liniştită sloganul din titlu. Promit numai dacă pot să fac ceva, dacă nu, iau în calcul posibilităţile şi fac în aşa fel încât să iasă bine. Îmi plac treburile făcute corect, la timp. Şi fie vorba-ntre noi… fata mea încă mă… Read More »
După fiecare week-end rămân cu febră musculară până marţi, dar nu pentru că aş rupe aparatele de la sala de fitness dacă oi avea aşa ceva în drumurile mele- că şi dacă aş avea nu cred că aş presta, ci pentru că de luni până vineri prestez muncă de birou, iar în week-end muncă fizică… Read More »
V-am zis că mama merită premiul Nobel la reciclare, iar pământul îi este profund recunoscător şi înfloreşte margarete şi trandafiri pe unde calcă ea mai apăsat. Trecusem de discuţia reciclatelor de peturi, baterii, fiare, tablă ş.a.m.d. şi treceam acum în revistă cu ea analizele ăstora din casă, că nici unul nu e zdravăn în afară… Read More »
Cred că-s mai bine de 2 săptămâni de când văd controlori sau ceva de genu’ prin staţiile RATB de la capătul liniilor cârâind ca un stol de ciori: – Validaţi cardul ! – Validaţi cardul ! Dacă te văd că nu te mişti să-l validezi îţi cer cardul şi îl validează ei. Campania asta de… Read More »
Ne-am oprit la magazinul din sat, de lângă bufet, să cumpărăm zdrobitor de struguri. Vânzătorul aproape beat s-a întors atât de brusc cu faţa către noi încât a trebuit să se sprijine în nişte cozi de lopată care s-au răsturnat zgomotos peste cutiile de cablu electric înşirate pe podea. Îmi venea să-l aşez între ele,… Read More »
Intru în sala de ședințe, unde mă chemase șefu cu niște tone de rapoarte în brațe și pe urmă mă mai mir de ce face lumea de la birouri scolioză, adică boala aia în care ți se strâmbă coloana ca pișatul boului de la atâtea bibliorafturi cărate în brațe. În încăpere mai erau doi moși… Read More »
“…Pe o pânză de păianjen Și fiindcă ea, nu se rupea, A mai chemat un elefant. Doi ! Doi elefanți, se legănau, Pe o pânză de păianjen Și fiindcă ea, nu se rupea, Au mai chemat un elefant.” La al patrulea elefant sosit, s-a dus dracu scaunul pe care mă legănam la mamaie și m-am… Read More »
Acum, înainte de culesul viei, l-a apucat pe tata bombăneala că el nu mai împrumută storcător de la nimeni, că și-așa sunt nasoale de rămâi cu ele-n mână și-i e frică să nu se supere proprietarul, deci el vrea storcătorul lui și pace bună. Ne-am isterizat și eu și mama. Mama e încă fruntașă: –… Read More »