din nou lăcusta
Mlădioasă, graţioasă ca o primadonă , uşoară ca o adiere de vânt, îmbrăcată într-un veşmânt de culoarea ierbii de primăvară, suplă, picioare lungi până în gât. Îşi potrivea mănuşile peste mânuţele ei fine de lăcustă. La mine în bucătărie. Nepoftită, ne…nimic. S-avem pardon ! Îmi trag mersul de panteră, înhaţ pliciul de muşte, ascut ghearele… Read More »