Abia urcasem în autobuz. Pe cele trei scaune din spate erau aşezate trei femei, iar cea din mijloc vorbea la telefon cu o voce tristă de-ţi rupea sufletul. Îi povestea unei prietene că a lăsat-o bărbatul ei, că fetiţa ei de doi ani întreabă unde e tati şi e supărată şi aruncă cu toate jucăriile… Read More »
Că doar nu poşete, că-n alea dacă ai băgat un pachet de şerveţele, adio Ringo ! Rămâi cu telefonul şi cu rujul în mână, nu mai ai loc să le bagi ! Aşa că îmi plac genţile de damă, mai ales că sunt atât de variate : – sunt genţi frumoase ca design, dar grele… Read More »
Auzisem vorbele astea de la o bătrână, pe vremea când abia făcusem cunoştinţă cu plasa dragostei. Adică dragostea stă la început ca un jambon pompos şi ademenitor şi-apoi se stafideşte şi cade printre ochiurile plasei. Hai, că glumeam, nu mai puneţi la suflet ! Când am auzit-o pe bătrână, am crezut că-şi aduce ea aminte… Read More »
De la o vreme nu prea mai stau de vorbă la telefon, mi-e silă de el. Vorbesc scurt pe doi şi gata. Poate sunt într-o pasă proastă sau nu mai am răbdare să ascult pe nimeni…N-am nici timp – că ăsta-i duşmanul meu declarat de multă vreme. Sau toate la grămadă. Nu ştiu. Şi mă… Read More »
Cred că-s mai bine de 2 săptămâni de când văd controlori sau ceva de genu’ prin staţiile RATB de la capătul liniilor cârâind ca un stol de ciori: – Validaţi cardul ! – Validaţi cardul ! Dacă te văd că nu te mişti să-l validezi îţi cer cardul şi îl validează ei. Campania asta de… Read More »
Sunt momentele alea când se rupe filmul şi tot ce ai strâns în ultima vreme răbufneşte în crize de nervi, vorbe grele sau plâns. De-aia nu e bine să strângi ! Motivul pentru care se rupe filmul e de obicei unul de rahat: o vorbă aiurea, un prosop lăsat nelalocul lui, o mâncare pe care… Read More »
Intru în sala de ședințe, unde mă chemase șefu cu niște tone de rapoarte în brațe și pe urmă mă mai mir de ce face lumea de la birouri scolioză, adică boala aia în care ți se strâmbă coloana ca pișatul boului de la atâtea bibliorafturi cărate în brațe. În încăpere mai erau doi moși… Read More »
„Când mă fac mare vreau să mă fac”… remember ? Retrăiesc întrebarea asta ori de câte ori aud fata schimbând dorinţele în privinţa meseriei, funcţie de centimetri cu care se lungeşte şi experienţa de viaţă pe care o acumulează. – Mami, nu mai vreau să fiu procuror ! Haida, drace ! Ideea asta a ţinut-o… Read More »
Când te speli pe dinţi laşi apa să curgă în chiuvetă ? Păi de ce o risipeşti ? Poţi să-i dai un jet anemic pe periuţă, alt jet leşinat la clătirea gurii şi cam atât, surplusul de pastă se poate elimina scuipând fotbalistic… Dacă nu ştii, înveţi, că nici aia din Titanic n-a ştiut şi… Read More »
– Păi tu niciodată nu eşti de acord şi culmea ! Ai o explicaţie la orice ! şi iese din cameră trăgând iute uşa după ea. – Nu trânti ! ţip la timp, iar uşa se trânteşte blând în urma ei, salvând pereţii din jur. Da, normal, eu sunt zgripţuroaica ! Îl privesc neputincioasă pe… Read More »