Plouă-ntruna, mocănește, Plânge haosul lumește, Norii-și tânguie mătreața Inundându-ne viața. Viața noastră citadină Devine de-acuma…plină. Plini sunt și ai mei galoși Prea murați și zgomotoși. Așa dă toamna la pungă Câte-o zi de ploaie lungă.
Cu ochii înecaţi, ca într-o baie Privesc trotuarul umezit de ploaie. Arată ca suflete de oameni Călcate în picioare de-ai lor semeni. Iar, tu…. nebun… cât dracu’ poţi să fii al tuturor Să-i înţelegi, să fii la toate răbdător?! Ce grad de toleranţă ai când doare? Nu te gândeşti că ţi se cangrenează… : )… Read More »
Era un cer negru de furia ploii vijelioase de afară. Unde să se ascundă, unde ? E adevărat că nu și-ar fi dorit să ajungă în situația asta, mai ales că meteorologii avertizaseră cod vânăt de vreme rea, dar dacă trebuia să plece ? Văzu venind în zare un trenuleț de iepuri călători și se… Read More »