Daaa, am un birou aerisit, cu o privelişte minunată, plin de ferestre mari al căror pervaze găzduiesc plante luxuriante, şi e amplasat într-un colţ de clădire, la înălţime, de unde surprind o parte din agitaţia oraşului pe lângă umbrele dese de verdeaţă ale unui parc…
Şi când deschid ochii, e o zi de marţi, 13 rolling on the floor , biroul meu e aşezat pe un beci dintr-o clădire veche, al cărui geam dă într-o curte comună cu alţi vecini, curte cu un copac bătrân şi şase pisici aciuiate pe lângă el.
„Pisi-pisi” au un prost obicei să vâneze vrăbiile din copac, iar eu am prostul obicei să mă uit la ele taman când le-nfulecă! Mă simt pe Animal Planet Live. Mai rămâne să le dau nume la mâţe şi să urmăresc cum îşi împart prada în clanuri, pe teritorii.
În loc de plantele alea luxuriante, care ar ajunge scobitori în întunecimea clădirii, geamul e liber, şi în faţa lui trei sârme lungi de rufe.
Mă bucur însă că sârmele sunt mai mereu goale. Bucuria mea ţine ciclic, pentru că o dată pe lună apare aceeaşi pereche de chiloţi bărbăteşti pe sârmă ai unui boschetar din curtea comună, de o culoare „fost alb” pe care îi ţine la uscat până în două săptămâni.
De multe ori îmi vine să mă duc să pun o torţă de foc sub ei, dar mă gândesc că rămâne omu-n fundul gol!
Dar ce?!?! Voi aveţi voi panoramă frumoasă la muncă ? La mine era iarnă şi beznă când am mers la interviu!