echilibrul dintre serviciu şi viaţa extraprofesională

By | 2012-10-27

Hai să vorbim despre….mine.
(Oh, Doamne, n-o să-mi ajungă numai pagina asta să mă laud ! )

(Tuşesc uşor, dregând vocea: ) Ca fiecare, am trecut prin diferite etape ale carierei, cu menţiunea că nu am urmat un curs firesc al ei. N-are nicio legătură job-ul de acum cu cel de acum 10 ani şi nu cred că mi-ar fi teamă să schimb macazul nici peste 10 ani. Cu timpul, capeţi încredere în decizii, alegerile sunt tot mai bune şi căutările tot mai scurte.
Între timp, „de teamă să nu pierd trenul”, am încercat orice s-a ivit şi se potrivea cu dorinţele mele.

Soluţii există, totul e să încerci. Dacă ai încredere că poţi, înveţi să înoţi. (Pe mine şi pe soră-mea nu ne-a învăţat tata să înotăm,dar a gustat plăcerea de a se arunca după noi să ne pescuiască din apa interzisă în care încercam singure). Dacă înveţi să înoţi, ieşi la mal şi apoi poţi lua toate formele de relief ale pământului în picioare, până în vârful muntelui.

Deciziile le-am luat pentru mine,fără să afectez familia. Ei nu au nicio treabă cu cariera mea, atâta timp cât reuşesc să mă vadă în fiecare zi, să-mi vorbească şi să punem cap la cap problemele casei.
În timp am învăţat că orele suplimentare neplătite nu construiesc statui sau panouri de fruntaşi, că nu pot sta la un job la care să plimb o hârtie jumătate de zi. Nu pot mulţumi pe toată lumea, dar dacă-mi susţin calm punctul de vedere (da, am zile când aş lătra punctul meu de vedere ! ), am 99% şanse să mi se dea dreptate.

Ce-mi place la locul meu de muncă de acum: nu mă plictisesc, habar n-am când trece timpul, nu fac în fiecare zi acelaşi lucru (nici măcar orele nu seamănă între ele), nu încerc să intru pe sub pielea nimănui şi reciproca nu e totdeauna valabilă (cazuri în care îmi place să fiu otravă pentru …lingăi ).

Sunt atât de disperată de eficienţă, încât prefer să pierd două zile să construiesc un raport pe care îl voi rula ceva timp de acum înainte, decât să predau o situaţie financiară la care să muncesc ca un titan de fiecare dată.
Conştientizez că atâta timp cât există firma, există şi jobul meu (salarizat mult mai bine decât media pieţei ), deci îmi aduc aportul şi ideile fără discuţie, numai dacă nu sunt încalcate drepturile mele – mai ales acela de a rupe pragul uşii la oră exactă sau de a fuma atunci când îmi cântă cucu.

Abia acasă îmi dau seama că sunt obosită.
Şi trebuie să mă revigorez pentru a contribui în primul rând la bunăstarea şcolară a fetei mele – scutesc bani de meditaţii, pe care nu i-aş lua în activitatea mea de timp liber- şi la bunăstarea ei psihică – scutesc nervii ei de mai târziu.

Acum am terminat (sper !) să construiesc un site pentru o prietenă şi am început să corectez şi construiesc o carte pentru altcineva (poate-o terminăm într-un an de zile !) . Prefer să fac voluntariat într-o activitate extraprofesională în care mă simt bine plesnindu-mi neuronii, decât să-mi practic profesia în timpul liber în activităţi care nu-şi justifică timpul, nervii şi costul transportului, pentru câţiva bănuţi în plus. Sănătatea mea costă mai mult decât bănuţii ăia.

Croşetez la mixy.ro şi, mai nou, la concursul SuperBlog 2012- poate nu vă vine să credeţi, ocupă timp.

Consider că şi viaţa extraprofesională trebuie să ia în calcul familia (altfel te ia familia în calcul şi să te ţii distracţie ! ) astfel că uneori prestez şi treburi casnice (le planific în aşa fel încât să se termine mai multe deodată).
Ah, da ! îmi place să mănânc, nu să gătesc . În viaţa mea extraprofesională eu nu gătesc ! Decât foaaaarte rar, dacă este absolut necesar, iar găteala să nu dureze mai mult de o oră. (dacă n-ar fi mamaaaa…. )
Week-end-urile le petrec muncind la mamaie cu familia, acasă, în vizite, la şuete cu ai mei, citind sau vizionând filme-seriale.

Visul meu care durează din copilărie şi pe care nu ştiu când îl voi pune în aplicare este să scriu un roman, dar nu l-am adus la realitate pentru că nu mă simt pregătită.

Se poate trăi o viaţă echilibrată. V-am desfăşurat un studiu de caz bazat pe priorităţile mele, pe experienţa mea.
(Şi pentru că m-a provocat această etapă din SuperBlog 2012).
Dar să ne înţelegem, nu sunt în măsură să dau sfaturile profesionale pe care vi le-ar da TMI, spre exemplu.

0 thoughts on “echilibrul dintre serviciu şi viaţa extraprofesională

  1. vienela

    Spre norocul meu, de o jumatate de an sau poate mai mult, viata extraprofesionala si cea de la serviciu inseamna acelasi lucru. Imi petrec timpul cum vreau si cum cred de cuviinta, fara sa mai depind de altcineva in afara familiei.

    Reply
    1. mixy Post author

      e mare lucru să te simţi bine când faci ceva, să faci ce-ţi place, dar mai ales să fii propriul tău stăpân 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *