hai să facem nani !

By | 2012-10-29

Mie nu-mi place să culc copii. Ca să vă explic în două vorbe care-s motivele acestor sechele: vecinii spuneau că până la 1 an toţi copiii plâng noaptea, să stau liniştită, că ei nu se supără. Pe urmă au zis că unii copii plâng până la doi ani, aşa că… asta e ! Aproape de 3 ani mă întrebau cu ochii scoşi din cap ca la melc: “Auzi ? Da’ fi-ta nu mai tace ?!”

Acestea fiind zise, mi-s dragi copiii în sensul că aş sta şi-n cap de dragul lor dacă aş putea, dar cum nu pot, doar mă pun la mintea lor.
Grija mâncării se poate reduce la ouă cu cartofi prăjiţi dacă “supa-cremă-sănătoasă-de legume fără E-uri-şi cu carne albă-crescută-pe batătură-la mamaie” le stă în gât.

Copiii soră-mii sunt acum la vârsta la care nepoată-mea la 1 an doarme de 2 ori pe zi, iar nepotul meu, la aproape 3 ani, doarme doar o dată, în pauza de somn a surorii lui.

Practic, soră-mea toată ziua culcă copii. Uneori o sun în timpul zilei şi-mi răspunde cu o voce stinsă, şoptită, de mi se taie venele de îngrijorare că asta or e bolnavă or a păţit ceva, când colo, doarme unul dintre copii.

Sincer, am o atracţie atât de mare pentru sportul ăsta cu adormitul copiilor, încât dacă i-ar lăsa pe mâna mea cu siguranţă i-ar găsi adormiţi de epuizare în fund, cu capul în jucării, pe sub mese sau pe unde i-ar mai prinde neputinţa treziei.

( Cred că de-aia nu-i lasă pe mâna mea. )

Câteodată se întâmplă să ne întâlnim şi s-o aud suav:
“Nu-l culci şi tu pe….”
“N-o culci şi tu pe…”
Ei, în clipa aia, vă spun cu mâna pe inimă, aş spăla covoare, aş zugrăvi, aş demonta mobila sau chiar aş găti, deci aş face orice activitate domestică trebuincioasă musai în astfel de clipe.

De obicei se înduplecă fi-mea, care are o răbdare de fetiţă la început de drum – şi mor de dragul ei – însă, uneori rămân uitându-mă în privirea de căprioară cu flutur de gene a soră-mii şi mă pomenesc spunând:
– Biiiine, fie !
Şi-o duc pe nepoată-mea picotind în dormitor la tata.

Ho-hoooo! Ce veselie ! Câte chestii noi de explorat ! Ce mişto e veioza ! Ce de cărţi bune de aruncat pe jos ! Moaaaamă, ce tablouri !…
– Hai să facem nani !…
Face o întoarcere bruscă din braţele mele, fuge din pat şi începe să umble la ştecherele înfipte în prelungitor, cred că nu-i place ordinea în care sunt aşezate !
Mă aplec blând s-o recuperez:
– Hai, iubita !….

Se zbate. Trage aer în piept. O, nu ! Presimt un urlet.
Găsesc repede o pisicuţă de cauciuc şi i-o pun în braţe. Guriţa i se închide încântată.
Pfuuuuu! Am scăpat.
Întoarce pisicuţa şi pe faţă şi pe dos, o studiază bine şi, agitând-o, descoperă un zdrăngănit în pisicuţă.
Şi zdrăngăne.
Şi zdrăngăne.

“Paştele şi grijania mamei ei de jucărie cu ce-o avea în ea !”
– Şi-acum luăm pisicuţa din braţele tale şi zvârl ! un plonjon fantastic şi noi facem naniiii…

Secunda 1: deschide gura
Secunda 2: se pregăteşte de atac
Secunda 3: adun pisicuţa ş i-o repun în braţe cu agilitatea unui mâncător de spanac.

Nepoata mea zâmbeşte larg, enervant de satisfăcută.
Oooooof !
– Treaba ta, tu ai vrut-o ! Să ştii că-ţi cânt !
Îmi zâmbeşte şi mai zdrăngăne puţin pisicuţa.
Behăi, dreg vocea nerodată, reiau. Mai behăi o dată. Şi cânt. Sau rag, naiba ştie, că fata deschide ochişorii mari, mirată.
– Nu-ţi place rock-ul? Fie, schimbăm placa.

Şi cânt până când încep să inventez versuri ca în copilărie, când nu ştiam boabă de engleză.
Uşor-uşor, dar foarte greu, închide ochii. Slavă cerului, epuizasem şi repertoriul de populară !!

Încerc să mă dau jos din patul de vârsta tatălui meu, iar patul începe să se tânguie înfiorător. Mă dau jos întâi cu o unghie, apoi cu o mână, cu o juma’ de corp, şi când să dau jos şi ultimul fir de păr patul trosneşte.
Nepoată-mea tresare şi deschide ochişorii. Mă aplec ameninţător lângă ea:
– Şşşşş, treaba ta, dacă vrei s-o luăm de la capăt…

Surâde scurt şi adoarme la loc. “Îhm, mă gândeam eu că nu vrei”.
Închid uşa dormitorului cu-atâta grijă de-ar muri şi 007 de invidie şi-ncep să ţopăi şi să gesticulez de bucurie: “YES! YES! Am reuşit !”
Pe muteşte, bineînţeles, ce credeaţi , că scol copilul ?!?!?

10 thoughts on “hai să facem nani !

  1. arakelian

    vaaai, bestial!!

    Copilul nostru e unic. Ca fiecare copil. De la 2 ani nu mai doarme la pranz. Nu vrea, nu pot sa il culc. Nici nu vreau…adica un timp voiam, ca dormeam si eu la pranz, dar m-am calmat, daca ea nu vrea, asta e. Deci, cum ziceam, copilul nostru nu doarme cand vrem n oi. Ci cand simte el nevoia. Adica la 4 ani juma, la ora 20:00 trecute fix, dupa ce cu 5 minute inainte sarea pe canapea, adoarme instant cu capul in brate la mine. Cand vrea ea.
    Ce sa o culc???

    Reply
  2. vienela

    Cand era Ionut mic, il culcam singur in pat. Daca il lua somnul bine, daca nu, se dadea jos si se juca. Dar sa stau eu sa il culc? Adica ce sa ii fac, sa il legan pe picioare? :))
    Dormea singur de cum il puneam in pat, ca asa a fost obisnuit. 😉

    Reply
  3. sany

    Si copiii mei sunt unici, si-au exprimat dezacordul de a dormi singuri de la bun inceput 😀 In plus, cand sunt obositi devin prea nesuferiti sau hiper activi pentru gustul meu, asa ca ne culcam citind sau cantand. Din fericire n-avem obiecte noi la orizont in momentele alea si nici pat tanguitor 😛

    Reply
  4. blo

    uite de-aia m-am jurat eu ca nu mai fac si-al doilea copil. numai cand auzeam cuvantul “nani” mi se incretea pielea pe mine!
    pumpkina mea a fost genul ala de copil de te miri ca a supravietuit primilor ani de viata. urlete, adormit numai in brate, leganata, dupa ce ii cantam de un catralion de ori aceeasi melodie.. chinuri groaznice, ce sa mai zic. dupa ce adormea, se trezea brusc si ma cauta prin pat, sa fie sigura ca-s prezenta, nu cumva sa mananc, sa ma cac sau sa ma spal. nu!
    chiar si acuma, mare fiind se mai trezeste noaptea sa ma caute prin casa daca vede ca nu-s in pat. daca fac ceva interesant? daca ma relaxez cumva?
    pufuletele e mult mai rezonabil. dupa ce da niste ture de pat, dupa ce chiraie, sare si se ascunde pe sub paturi in patul meu, il pun in patut si de obicei se culca. se trezeste noaptea ca vrea lapte, urla, ii dau lapte, se culca. asta in caz ca n-are chef de joaca. daca are chef de joaca, topaie pe mine vreo 2-3 ore, dupa care spre dimineata se culca la loc.
    am sechele, nu gluma :))

    Reply
  5. mixy Post author

    @blo, @sany – mi-e milă de voi …
    Dar apreciez cu atât mai mult femeile care au trecut deja prin experiența asta și au curaj să mai treacă o dată. Voi trăiți pe pilot-automat, măh!

    Reply
  6. sany

    Mah, cu toate relele, sunt frumosi si dulci, si sunt ai nostri 🙂 Si sa nu uitam, femeile sunt cam masochiste din fire in general ;))

    Reply
    1. mixy Post author

      sunt, că altfel nu s-ar strădui atâta vreme să culce copii ! 😛

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.