Tag Archives: copii

de joaca

Eu, una, prefer să nu mă joc. Știu ce înseamnă să încep un joc nou, totul e să mă prindă și deja sunt trup și suflet acolo. Până nu trec nivelul la care sunt, apoi pe următorul, ca pe scară, nu stau liniștită. N-am stare. Cred că mi-am greșit cariera, ca tester pentru jocuri aș… Read More »

în portofel

De câte ori am atentat la pușculița junioarei mele, m-a costat rambursarea mai ceva ca la bancă. Fata a învățat repede care-i treaba cu banii, și de câte ori dădeam să mă împrumut la ea, mi-o lua înainte: Cât dai înapoi? Astfel că trebuia să cântăresc bine dacă vreau sau nu să mă împrumut la… Read More »

la îngheţată

Ajungem în faţa tarabei de îngheţată, eu, fi-mea şi nepoţii. În timp ce fi-mea face semne disperate de îngheţată bună de dat pe gât, nepotul zice retrospectiv: – Al fi bună o îngheţată, mai ales că nu sunt ‘ăcit aşa ‘ău în gât. Mă abţin să râd, mă uit la nepoată-mea. Ea ţopăie ca un… Read More »

la shopping

Am intrat în supermarket împreună cu soră-mea şi copiii noştri. Copiii au luat un coş din alea târâbile şi au luat-o înainte. Eu şi soră-mea am înţepenit lângă dulapul de la intrare de băgat sarsanale, pentru că indiferent în ce dulap băgam sacoşile cu care am venit, nu reuşeam să încuiem nici un dulap. Şi… Read More »

ac de analize

În urmă cu o săptămână, când am făcut niscai analize de sânge la o clinică particulară, don’şoara care îmi maltrata venele era o începătoare nu foarte sigură pe acul din mâna ei. Palpa venele, revenea pe ele, nu se hotăra unde să împuşte. Când s-a hotărât, am oprit-o: – Vena asta a fost spartă acum… Read More »

cu scuze

Am uneori perioade de introspecţie, când fac lipa-lipa prin mocirla vieţii în tălpile goale, perioade când, ca tot omul aproape sănătos, îmi vine să-mi iau câmpii. Mi-aş dori să fie şi acum o astfel de perioadă, dar nu e. Mi-aş dori să am o depresie cruntă, dar n-am. Pur şi simplu am treabă. Mi-aş dori… Read More »