Tag Archives: copii

cum ar scrie Creangă, de-ar trăi

Mă certam deunăzi cu cineva vizavi de modul în care îşi omorau povestitorii pe vremuri personajele rele şi îmi susţineam punctul de vedere explicând că depinde foarte mult de perioada în care trăieşti şi povesteşti. De-ar trăi Creangă acum, soacra cu trei nurori în niciun caz n-ar mai fi schingiuită de ele, ci ar face… Read More »

e copilul meu !

Probabil nu ştiţi cum e, dar dacă nu ştiţi, vă spun eu: să ai un copil care să semene în întregime cu celălalt părinte poate fi destul de creepy. În primul rând din cauza faptului că te roade oftica, „cum, mă? Chiar nimic-nimic n-are de la mine ?!” şi-ncepi să explorezi copilul după forma ochilor,… Read More »

deschide uşa…

În staţia de tramvai toată lumea e degerată, unii mai curioşi verifică gurile căscate dintre talpă şi restul bocancilor să vadă ce cantitate de zloată pot absorbi pe-acolo, alţii doar dârdâie cu capul adânc înfipt între umeri, de nici nu-ţi dai seama dacă sub căciula sau basmaua aia există ceva. Frig mare, mon cher !… Read More »

copiii Flămânzilă

Aşa cum spre bătrâneţe se numesc mai mult Setilă, după naştere cu siguranţă copiii-s neam cu Flămânzilă, gustă orice… După ce-mi pleacă nepoţii văd un trup de papiţoi miniatural pe masa din bucătărie, fără cap, deci o întreb pe fi-mea: – Unde-i capul ăstuia ? Trage o ocheadă în timp ce continuă croşetarea sandwichului de… Read More »

primele zile de înot

În fiecare vară îmi dădea tata câteva lecţii teoretice de înot în bazinele mici ale ştrandurilor, pe care le exemplifica tăind apa bazinului cu mâinile, apoi mă ţinea să dau de câteva ori din mâini şi când îmi dădea drumul coboram cu graţia unui topor către fundul apei. – Tată, vreau la apă mare !… Read More »