ce mai înghit copiii

Dacă soră-mea face toată ziua mâncare pentru atâtea guri și aleargă toată ziua printre cei doi copii, se mai întâmplă să poposesc în vizită pe la ea, împreună cu fie-mea, iar soră-mea să se bucure de parcă ar fi ziua ei.

Așa-i când stai mult între 4 pereți. Pentru că, sincer vorbind, eu nu o ajut cu mare lucru. Dar ea se bucură că are cu cine schimba o vorbă românească, bine… mai mult face monoloage, dar nu asta contează.

Și o ajutam și acum privind cum aleargă prin bucătărie cu o viteză de 40/h, iar în curbe lua toate colțurile dulapurilor și meselor după nădragi, și printre zornăieli de oale, polonice și alte arme de mare chef, aud pe nepoată-mea exclamând încântată:
– A-aaaaa !….

Privea cu drag strugurelul meu și-l ducea la gură, vezi Doamne se dădea și ea. Am lăsat-o, că era capacul pe strugurel.
Și tot taca-taca cu sor-mea , adică taca-taca sor-mea și îhâm eu și unde n-o aud pe-aia mică urlând din dormitor de-a zguduit plămânii blocului. Știind că e cu fi-mea (ea măcar e fată serioasă și se face utilă în adevăratul sens al cuvântului, nu ca mine), țip și eu:
– Ce-are de urlă așa ?
– Ți-a mâncat strugurelul !!
– A-haaa ! Deci nu-i place !
– Ba-i place, i l-am luat din mână și urlă că îl vrea înapoi !

Analizăm și eu și sor-mea scena, urmele dințișorilor și ce a mai rămas din cosmeticalul meu și stabilim că aproximativ un sfert din strugurel e pe duodenului piticei.
Bun. Și-acum ce facem ? Dacă face baloane ? Să nu-i vină rău… Oare mai mănâncă azi mâncare sau s-a săturat ?
Și-o aud pe soră-mea suspinând temătoare:

– Sper din suflet că într-o oarecare proporție e comestibil strugurelul tău !…