Eventuala reușită a lăsatului de fumat îi revine în întregime soră-mii. Pentru că s-a lăsat ea cu o săptămână înainte, mi s-a aprins beculețul: “Gata, ho ! Ajunge! De-acum toată lumea o să stea în capul tău” Și a ajuns. E nasol că am rămas cu o grămadă de idei preconcepute, lucrez câte 2-3 ore și mă ridic să ies să fumez o țigare și îmi aduc aminte că nu fumez și îmi pun o cană de ceai. Sau văd un film la televizor și în pauza de publicitate o zbughesc de nebună în bucătărie la o țigară, iar acolo constat că eu de fapt nu mai fumez și mă apucă o ușoară (?!?!?) tristețe. O dată am făcut genuflexiuni de nervi. Altă dată am vrut să cobor să alerg o tură în jurul blocului, dar m-am gândit că totuși! chiar aşa de deprimată nu-s !
M-am trezit azi-dimineață cu tot cu efectele benefice ale non-tutunului – pentru că țin să vă spun că mai nou dorm fără grijă, dar asta dacă reușesc să adorm, pentru că am mai multă energie ca nefumător, deci mă învârt în pat până mă ia somnul mai ceva ca galinaceea-nfiptă-n rotisor ! – apoi mi-am făcut o cafea în amintirea vremurilor de relaxare și m-am așezat oftând lung lângă ea.
M-a sunat mama și făcând abstracție de faptul că i-am răspuns “alo, da”, m-a întrebat pentru orice eventualitate:
– Te-ai sculat ?!
– Ă-hă! De o grămadă de timp…
– Și ce faci?
– Beau cafeaua…
– La ora asta ? Ai început să stai cam mult la cafea (mai nou, nu mai am noțiunea timpului )Te-ai sculat la miezul nopții și-ai ajuns la stâlpul porții !
Pe femeia asta n-o faci să-i tacă tirul, în cel mai fericit caz reușești s-o redirecţionezi către alte obiective. Așa că încerc să o asmut către altele:
– Tata ce face ?
– Ce să facă ? Și-a rupt piciorul.
Stop cadru; cu mintea mea trasă în poză.
Cu genunchii moi și sufletul mic, derulez pe repede-înainte care sunt posibilitățile imediat salvatoare pentru că ei sunt acum la mamaie. Întind mecanic mâna după pachetul inexistent de lângă mine, mă întristez instant pentru că nu sunt nici deşteaptă şi nici fumătoare la ora asta și m-a mai luat și transpirația asta rece pe spinare…
– S-a împiedicat de rugii de zmeură și s-a zgâriat bine pe picior, spune mama.
– Deci are doar o rană?!?
– Da… Ce credeai ?
Parastasu’ şi grijania’ mamei ei de limbă română şi cu cine o folosi numai un sfert din ea în dimineaţa din ziua a şasea de după fumat!!!
Biletu’, unde-i biletu’ de nefumător ??
:))))))) Exact ca bunica-mea cu “fac sange”…a aflat si ea la 89 de ani ca nu face pipi pe unde a facut copiii. Tu-i mama ma-sii…
De ce-ați desconspirat secretul ?!
Am adormit intr-o seara ca puiul de gaina, de la ora 19. Ma trezesc pe la 23, nimeni in casa. Stiam ca Ionut e pe afara cu niste prieteni, iar Mihai la munca. Aprind calculatorul si intra nepotul meu pe mess sa vorbim. Eu, ametita de cele cateva ore dormite la ore ciudate, nici nu vedeam bine literele. El imi scrie “a venit Ionut?” si eu citesc “a murit Ionut”. In clipa aia s-a oprit pamantul in loc, eu nu am mai respirat, casa s-a invartit, si ma mir cum de nu am lesinat.
Fii atentă, așa am ajuns eu să-mi fac ochelari ! 😀
felicitari , incerc si eu !!!
Hai, Coco, hai că poți!
În ce stadiu ești?
Credeam că numai bunica face din ţânţar armăsar – până acum a murit de 20 de ori pe puţin.
Genetica… 😀
Cred ca acum ai putea face un brand nou de energizant, numit Mixy. Sau un nume mai jmen 😀
Cred că nu. Numai denumirea de energizant îmi provoacă… lene 😀
Ii zic lui fi-miu ca ii fac o vizia si ma intraba cand .”in jur de zece” zic. Si-mi raspunde”te credeam o doamna, cum sa injuri?”:))
:)) Azi, fi-mea în drum spre săptămâna altfel la școală, mă sună să mă întrebe:
– Mami, sateliții de comunicații sunt ăia cu aripioare?
– Da…
– Și ce alte proprietăți mai au?
– Absorb bine, nu murdăresc marginile…
😀
Îţi intrase în obişnuinţă să întinzi mâna după pachetul de ţigări.
Acum o să-ţi intre în obişnuinţă sa faci nişte genuflexiuni şi
tracţiuni în braţe, când şi când, în ritmul în care îţi aprindeai o ţigară…
Şi mie mi se întâmplă să nu formulez bine frazele, dar de obicei mai mult la problemele tehnice. Totuşi cel mai amuzant a fost când cineva recent mi-a spus că sunt beleoacheşă. N-am înţeles la ce se referă persoana şi m-am gândit s-o corectez, dar în final i-am spus doar să nu mai utilizeze aşa cuvintele că cineva o să se supere. I-am spus că balaoacheş se zice corect şi că este un apelativ urât pentru minoritatea rromă. Iar atunci ea mi-a spus că a crezut că mi-a făcut un compliment că am ochii mari – compoziţia cuvântului, fiind, după câte credea ea – a beli + ochi. Adică oricum napşpa pentru mine :)) Am râs cu lacrimi.