atitudinea la interviu

By | 2013-06-27

Îmi povestea ieri o tipă care tot aşa , lucrează la o societate în derivă şi îşi caută de muncă de vreun an de zile, că a chemat-o în sfârşit cineva la interviu. Norocul meu  că s-a întâmplat minunea să fie chemată, pentru că de atâta timp nu am primit nici un telefon, nici eu, nici ea, încât în disperare de cauză eram ferm hotărâtă să atrag cumva atenţia asupra CV-urilor noastre. De exemplu, să scriu la ocupaţie: dansez porno, sau la stare civilă: ce vrei tu, numai hai să trecem la negocieri (kekee, nu insista, treburile astea nu le desenez)

 

Şi s-a dus şi a urmat setul de întrebări cu tipa HR de acolo: unde-ai lucrat, de ce-ai plecat, pe cine-ai scuipat,cum? încă lucrezi?!?!?

Tipa HR s-a şocat.

Adică tu ai deja un loc de muncă vrei să-l schimbi?!? Ah, nu, e foarte bine că speri la mai bine, numai că sunt obişnuită să intervievez oameni care stau acasă şi sunt în şomaj, n-am ştiut că şi oamenii cu loc de muncă mai caută un loc de muncă.Ştiam că ţin cu dinţii de ceea ce au.

Şi al doilea set de întrebări: experienţă, ce-ai făcut, ce ştii să faci?…

Tipa de care vă vorbesc ştie să facă multe – în sensul bun  şi muncitoresc al cuvântului – şi chiar a început cu multă dezinvoltură să-i explice ăsteia de la HR cam ce-ar trebui să facă firma ei ca să separe nu ştiu ce produse şi tra-la-la şi uite ce strategie are ea în cap şi…

Tipa de la HR era total şocată, cu guriţa larg deschisă.

Asta cică n-ar fi deranjat-o aşa de tare poziţia hr-istei,  dacă n-ar fi venit şi un miros din ea de parcă mâncase ceva mort la prânz, aşadar a întrebat-o  ce-ai păţit?

Şi tipa HR i-a explicat că ea n-a văzut oameni atât de deschişi care să vină la interviu. Oamenii sunt trişti, au greutăţi, vin de-acasă, îi bate nevasta, îi bate mama, îi bate oricine pe banii cărora stau ei , şi sunt încercănaţi şi au coşmaruri că o să-i voleze banca fiindcă nu-şi dau datoriile.

( nici p-asta n-o desenez! )

– Aşa şi? întreb nerăbdătoare să aflu finalul interviului.

– Şi! După ce-am bulversat total ideea ei de interviu în 2013 şi-a reuşit să mă acrească definitiv, a mai avut tupeul să mă-ntrebe şi unde mă văd peste 5 ani? Ce să-i mai zic? Pe insula lui Crusoe cu o singură cârpă-chiloţi în posesiune, şi cârpa aia pusă la uscat?!

(Na, că am desenat-o!)

chiloti Crusoe

Voi unde vă vedeţi dragilor peste 5 ani?

0 thoughts on “atitudinea la interviu

  1. silavaracald

    Pfii, şi io, care venisem aici pentru desene!… >:)
    ——————————————————————
    Unde mă văd peste cinci ani?
    Păi, cu puţin noroc, tot aici, la curu’ pacienţilor.
    Da’ zău dacă nu m-ar tenta să schimb macazul măcar puţin. Să-ncep ceva cu totul şi cu totul nou. Văd eu…

    Reply
  2. Cuvânta

    Da, asta e atitudinea tuturor. Trebuie sa le zici ca o duci greu, ca esti palmas pe farama de pamant pe care o ai, etc.
    Orice semetie este aspru pedepsita.
    Si cand o ajunge sa-si spele chilotii pe o insula pustie, va veni aceeasi tipa de la HR si ii va propune un job de muncitor necalificat, ca sa aiba de ce trage :)))
    Schimbarea eu cred ca o faci singur, fara sa te rogi de ceilalti.

    Reply
    1. mixy Post author

      … şi propunerea unui job de muncitor necalificat va veni neapărat după nişte cursuri de calificare, nu?

      Reply
  3. belgianca

    peste cinci ani? mi-as dori sa fiu in casa mea, sa ma bata soarele pe o canapea iar eu sa lucrez la urmatorul roman (deci primul fu deja publicat intre timp. :))) )
    dar, probabil o sa fiu tot la munca, dand cu sapa pe glia capitalista…

    Reply
  4. dushurece

    mi se pare o cretinatate si juma din hasheriste ar trebui impuscate doar ca scot pe gura platitudini obosite.

    ah si eu n-am venit pentru desen…zau :))

    Reply
    1. mixy Post author

      În sfârşit, cineva spune adevărul ! Mi-o luasem în cap că sunt mega-grozăvie de dlogăr, ştii ? :))

      Reply
  5. Ana

    offf, doamne. Oamenii cu idei nu ar trebui sa le expuna la primul interviu, ca intra aia in panica. Numa’ ca eu nu pricep unde voia sa ajunga tanti aia HR-ista. Isi dorea doar din aia cu probleme, ca sa poata alege care are cea mai presanta nevoie, sau dorea un om capabil?
    Vezi, de aia nu ma mai duc eu la interviuri, ca nici un HR-ist nu e mai capabil ca mine

    Reply
    1. mixy Post author

      Eu zic să-ncerci, nu ştii de unde răsare iepurele 🙂

      Reply
  6. kekee

    Io credeam că o să o desenezi pe tipa aia cu chiloții-n băț.
    😀

    Reply
    1. mixy Post author

      La fel credeam şi io, dar tipa are picioarele prea lungi şi imaginea ocupă prea mult spaţiu pe blog
      😀

      Reply
  7. kekee

    Acuma să trecem la cele serioase.
    Cei de la resurse umane de obicei sunt cele mai imbecile persoane care populează o firmă.
    Având în vedere că CV-urile s-au standardizat, și că întrebările sunt aceleași, dacă ești mai isteț decât o oaie reușești să răspunzi ok. la toate întrebările ce le are cercopiteca în grila de examinare.
    În 95 % din cazuri la luarea deciziei de fapt va conta gradul de disperare demonstrat și disponibilitata de a lucra pe un salar de căcat sau dacă se poate gratis.
    În 5 % din cazuri ( cele în care firma e condusă de persoane deștepte ) aia care pune întrebările contează cât un căcat sub cauciucul unei betoniere.
    Interviul important va fi cu viitorul șef, pe care nu-l interesează, nici ce ai făcut, nici cum îți regulezi consoarta/tul sau ce Barbie piepteni în timpul liber.

    Reply
    1. mixy Post author

      Şi view-ul cu big boss se întâmplă undeva pe la a 3-a tură! Moment în care probabil afli şi salariul, ca să ştii de ce pierzi timp pe drumuri

      Reply
          1. RMDudu

            Sper ca nu doare ganditu’ cu tepi… Daca stau sa ma gandesc, cred ca e chiar placut 🙂

  8. adelinailiescu

    Ma bate un gand cumplit sa schimb de drum.Sunt satula si sictirita de ce se intampla in jur, de indiferenta si de matrapazlacurile unora. Cred ca odata la 10 ani trebuie o mutare decisiva, ceva sa te relanseze pe o noua orbita, sa te scoata din marasm. Ete, tocmai s-au implinit cei 10 ani! Doar ca nu stiu in ce parte s-o iau…Dar daca o sa castig la loto ma hotarasc repede.:)

    Reply
    1. mixy Post author

      Închinăciune marelui zeu loto!…
      Măi, până când loto o să aibă grijă de muritorii de rând, nu pot decât să sper decât că vei reuşi să schimbi macazul aşa cum îţi doreşti 🙂

      Reply
  9. laura M

    peste 5 ani sper sa fiu acasa cu o droaie de pisici si alte oratanii prin curte si cu o gradina mare si plina de flori si legume.dar cred ca tot prin straini o sa fiu 🙁

    Reply
  10. laura M

    cred ca ai putea sa iti faci propria ta colectie de “linjerie intima”. 😀

    Reply
    1. mixy Post author

      va să zică preconizezi succes pentru designul Crusoe :))

      Reply
      1. laura M

        na vezi?deja sti si numele.sincer eu la prima vedere credeam ca sunt ai lui Tarzan =))

        Reply
        1. mixy Post author

          sper că ăla are fund muşchiulos, nu leşinat, ca Crusoe :))

          Reply
  11. Lola

    :)))
    Intrebarea stupida de la HR:
    “Unde te vezi peste 5 ani? ” R; daca continui asa probabil stand cu tine de vorba.

    Reply
  12. alin

    Cata ipocrizie la firmele din Romania nu vezi nicaieri pe planeta… Nemernicii naibii… M-am scarbit de toate si eu..

    Reply
  13. Javra

    Întrebări de-astea referitoare la cincinale se puneau cu vreo 20 de ani în urmă.
    Când a fost la interviu prietena ta?!

    Reply
    1. mixy Post author

      :)) de 20 de ani n-ai fost la un interviu ?? Încă se practică, parol !

      Reply
  14. Rolling Ideas

    Ce mă enervează întrebarea asta la un interviu!
    Aş vrea ca peste 5 ani să mă văd în altă ţară, peste 9 mări şi 9 ţări, dar asta nu pot spune în nici un caz la interviu.

    Reply
    1. mixy Post author

      🙂 Bine, mă, oamenii nu ştiu cum să se întoarcă-n ţară şi tu vrei să pleci?

      Reply
  15. Vienela

    Eu ma vad amortita bine in fotoliu, cu ochii in monitor, citind despre schimbarea intrebarilor cretine din interviuri.

    Reply

Leave a Reply to mixy Cancel reply

Your email address will not be published.