cât ești de BFF

By | 2015-01-13

Nu cred în noțiunea de Best Friend Forever, ăsta-i trombon. Îmi plac oamenii când sunt frumoși, dar atât. N-am așteptări de la prieteni, colegi, cunoștințe, nu-mi doresc nimic special de la ei, ca atare, mă bucur sincer de fiecare gest frumos al lor. Ia să fi așteptat în cea mai deprimată zi pe care am avut-o în an, să vină cea mai bună prietenă, să mă scoată afară din casă cu japca, să mă oblige să vorbesc, să ies în lume, să urlu, să țip și dacă n-aș fi acceptat, să stea cu mine în casă și eventual să se îmbete cu mine din spirit de solidaritate ascultând muzică de tăiat venele pe lungime sau luat familia la întrebări cu piciorul mesei??! Să fi așteptat să se întâmple toate astea și să nu fi apărut BFF-ul în ziua aia tristă, huh? Cum ar fi fost ?

Filmele-s frumoase.

Prietenii voștri sunt frumoși, faceți orice unul pentru celălalt.

Vă treziți unul pe celălalt în miez de noapte dacă aveți nevoie de un sfat sau de mutat o mobilă sau o soacră.

Vă împrumutați bani, neveste, vă vedeți la toate sărbătorile sau la date importante. Sau vă vedeți ciclic, o dată pe lună/săptămână, la un fotbal, un film, o șaormă – ăștia-s prieteni menstruali.

Vorbiți despre orice și sunteți compatibili.

Dar e o treabă pe care nu o înțeleg: cum dracu’ vă puteți povesti câte orgasme ați avut la ultima întâlnire amoroasă?!?

 

 

0 thoughts on “cât ești de BFF

      1. Alexandra Albu

        Frate, ce-aveti? Sa puna mana sa presteze! D-aia am zis ca trei mai rar, ca suntem batrani. Ok, da’ barem unu’ oricand se poate! 😀

        Reply
        1. mixy Post author

          Eu aș vrea să știu când ai timp să mai crești copilul ăla frumos 😛

          Reply
  1. marcian

    La mine e simplu: cel mai bun prieten imi este nevasta, asa ca stie fara sa-i spun eu cate orgasme am avut, ca doar a fost de fata si ea :):):)

    Reply
      1. cami

        Sa pui buton de like :)) dar ca sa fiu carcotasa: nu sunt doar declaratii? :))

        Reply
      1. mixy Post author

        Nu poate omul să dea un răspuns frumos, că-ncepi tu să cureți pușca!

        Reply
  2. blo

    ha? nu stiu dom’le, eu n-am prieteni d-astia atat de buni incat sa le povestesc in detaliu chestii de genul.

    Reply
    1. mixy Post author

      Mă nici eu, și parcă îmi pare rău, mă simt outsider.

      Reply
  3. B

    La ultima intrebare imi vine in minte Monica Tatoiu de povesteste di tati… care-si flutura chilotii si continutul in ochii si urechile oricui…
    BFF? Am o singura prietena din copilarie, adica chiar din fasa, decat ca relatia noastra a avut ceva hopuri (suntem firi total diferite, aproape ca nu avem nimic in comun afar’ de preferinte muzicale si filme), mai ales in adolescenta, apoi ne-am evitat (ea job fitos, eu modest, ea cluburi de fite, eu… as fi mers dar nu ma simteam prea grozav intre atatia fitosi), iar acum ne vedem de cate ori putem, ne vorbim, ne respectam… am ajuns la un alt nivel, la modul ca ne ignoram reciproc defectele, iar daca n-avem cum, facem haz de ele. Am mai facut impreuna si bilanturi, gen cand ne-am dezamagit reciproc (e bine ca am putut sa ne spunem treburile astea fara sa ajungem sa ne detestam), cand ne-am surprins placut, cand am tras una de cealalta sa mai trecem cate un hop… Oricum, pana acum este singura persoana care si-a cerut iertare atunci cand a gresit grav si a facut-o (scuzele) in cel mai sincer mod cu putinta, asa ca chiar daca e nesuferita de cele mai multe ori mi-a intrat bine de tot in suflet, asa ca merita s-o tin minte… si sa n-o las sa se piarda iar, eu clar nu vreau s-o pierd, chiar daca ne vedem fata in fata foarte rar (si-a pus palma-n fund si-a plecat in alta tara).

    Reply
    1. mixy Post author

      Pe voi vă apropie depărtarea acum.
      Am dat search după Monica Tatoiu, fir-ar!

      Reply
      1. B

        😀 pacat ca ai ratat-o cand era in plina glorie si-i turuia gura pe unde nici ca te asteptai… Neah, distanta cred ca doar ne-a deschis nitel ochii, iar timpul scurs intre intalniri ne-a facut aceeasi favoare, in sensul ca in anii de stat aproape nu eram asa receptive la nevoile celeilalte, la schimbarile prin care trece fiecare…

        Reply
        1. mixy Post author

          Da, plus că îmbătrâniți (sau pardon, vă maturizați:)) ) și începeți să simțiți altfel lucrurile

          Reply
  4. Lotus

    Nu știu faza; m-ai făcut curios.

    La modul general, no big deal. Depinde cât de intimă ești cu acea prietenă. Dacă eu ca bărbat am prieteni cu care pot povesti lucruri atât de personale, ce să mai vorbesc de voi. 🙂

    Reply
  5. Roxana

    Oricât de BFF, nici eu nu mă văd zicând nimănui amânunte atât de personale. Şi aşa sunt gură bogată când este vorba despre orice altceva… Eu mă văd destul de rar cu prietenii, parte şi din cauză că mulţi au plecat dincolo, mai sunt şi cei care au rămas de unde am plecat eu… Oricum, cu ceilalţi (celelalte) mă văd rar, la o poveste, la o ieşire în oraş, la o pizza. Şi bineînţeles că sunt acolo doar când au nevoie şi ei la fel. Mai rar pentru distracţie, mai mult pentru ajutor 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *