calare pe cal

By | 2015-10-26

În drum spre muncă mă sună o prietenă care mă mai blagostovește de regulă frumos la început de săptămână și îmi place ideea, pentru că tipa e bisericoasă din fire și tot sper să se lege dracului ceva de mine din binețea pe care mi-o urează ea, dacă tot e mai aproape de CelDeSus. Din vorbă în vorbă îmi spune că e îngrijorată, o cam lasă tărtăcuța de-atâta stres. Ajunsesem între timp la muncă și pusesem geanta pe birou moșmondind în ea. Tipa se văita că lasă că până acum pusese printre alte probleme și memento pe telefon să-l sune pe fi-su la ora De, acum deja are halucinații. Mă întreabă:

– Fată, ce faci acolo?

– Caut în geantă…Ce închipuiri zici că ai?

– Păi uite, aveam să-i dau unei colege 13 lei. Săptămâna trecută m-am văzut dându-i banii, o hârtie de 10 și una de 5…

– Așa…. fir-ar al dracului!

– Mă asculți ?

– Da, zi…

– Și nu înțelegeam de ce nu zice nimic să-mi dea 2 lei înapoi, să-i trecem la diverse, să spună dracului ceva!

– Băga-mi-aș….hai, zi, și? Ți-a zis ceva?

– Până la urmă am făcut un spirit de glumă vizavi de restul meu, și se uita fata la mine de parcă venisem în pijamale la muncă. Îți dai seama, dacă am început să am halucinații?

– Ce vrei, mă, de la o vârstă…cifrele, nervii, munca, Bucureștiul… se adună!

– Adică mai nou sunt și bătrână!

– Eh, nu chiar, dar timpul trece…

– Aha, ce diplomată ești…. Ai găsit ce căutai?

– Aoleu, lasă-mă că am am întors geanta cu curul în sus… O urăsc…

– Dar până la urmă ce cauți?

Izbucnesc nervoasă:

– TELEFONUL!!!

Și-n clipa aia realizez că vorbeam la telefon.

 

0 thoughts on “calare pe cal

  1. Carla

    Nu-i stres,te maturizezi,mintea ta trece din verde…in veșted.
    Vorbesc din proprie experiență,cifre,stres,etc

    Reply
  2. Alexandra Albu

    Acu’ vreo 3 saptamani dadeam sa iesim pe usa in graba, Marius vorbea la telefon si o data il vad ca se cauta in pantaloni arzator si zice “nu stiu unde e telefonul”… rade fi-sa si acu’ de el :)))

    Reply
  3. Roxana

    🙂 Aş râde dacă nu i s-ar fi întâmplat asta soţului meu recent 🙂 Aşa că intru doar la bănuieli. Suntem toţi loviţi de Alzheimer sau extrem de distraţi, stresaţi?!

    Reply
    1. arakelian

      mie mi se intampla cand sunt cu mintea in alta parte, preocupata. Nu mi se intampla des :D, cand incep sa scap pe jos/uit etc. imi iau o pauza, ies la alergat, dorm (ca de obicei de la oboseala), rezolv ce am de rezolvat si sa scap de ideile din creier. Mi se pare important sa fiu in prezent, sa fiu atenta la ce fac, sa fac cu sufletul; altfel mai bine nu mai fac.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *