solidaritate cu Marin

By | 2016-04-04

Urăsc mașinile RATB. Frate, au un culoar de te freci sau te pipăi și te scuzi și simți înfipt sau mai țipă câte una că ai zgâriat-o cu catarama – câteodată aia de la geantă, nu de la curea, că atunci tace- sari papornița, ocolești baba, geme osul omului în care ai intrat cu cotul sau geme omul dracu’ știe de ce, că e post.

Azi ne pipăiam pe culoar care mai de care și la ușa mașinii două țațe țipau către omul din fața mea.

– Marine, la prima coborâm!

Omul, plin de sacoșe, se uita pe unde s-o ia. N-avea pe unde. Zic:

– Stați liniștit, că avem două curbe serioase până la prima, cu sacoșele alea nu răzbiți decât dacă ne striviți. Acolo coboară mulți, vă fac culoar.

Omul îmi zmbește blând, mulțumindu-mi.

Țațele iar țipă:

– Marineee, coborâm!

Omul dă din cap spre ele că a înțeles, alea nimic:

– Mă, coborâm!

– Da, domnule, am înțeles !

– Marine, coborâm!!

Trece prima curbă, ne unduim care peste cine cum poate, Marin se priponește bine pe picioare.

– Marine, coborâm!

– Da, da!

Mașina infectă mai merge și aproape de a doua curbă, țațele iar țipă că Marine coborâm.

Omul se uită aproape rușinat spre mine.  Zic:

– Ce vreți? Așa-s femeile!

Și-n clipa aia văd zâmbete și chicoteli în jur. Pe lângă Marin erau numai bărbați.

După a doua curbă:

– Marineeeee, coborâm!

Bărbați, pe câteva voci:

– A înțeles, tăceți naibii din gură că o să coboare și el!!

Și Marin a coborât la prima în zâmbetele celor din jur.

 

0 thoughts on “solidaritate cu Marin

  1. Roxana

    :)) El săracu ar fi rămas oricum în autobuz, că nu mai era chiar aşa în minoritate, dar de!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.