Am un coleg căruia nu-i poți spune nimic fără să facă analogie cu un banc. Dacă inițial era haios, anii au trecut și ușor-ușor a devenit trist, pentru că producția de bancuri e deja fumată, iar astea noi sunt obscene, fade, teroriste (cu mult sânge și organe tăiate). Mai nou, e enervant. Într-o zi îmi… Read More »
Vin după muncă și muncă și urc scările de la metrou și mă uit după babe cu flori de primăvară ofilite, să mai veștejesc și eu atmosfera din casă câteva zile. Un bărbat de 6 milimetri (însurat pe inelar) se oprește lângă o hoașcă țigancă bătrână care avea câteva legături de morcovi și câteva grămăjoare… Read More »
Nu mai știu dacă v-am povestit că i s-a furat telefonul fie-mii în tramvai acum un an jumate și am făcut plângere în care fata a descris suspectul de lângă ea. Cică era client vechi al poliției, dar firește că la el nu s-a găsit nimic. În timpul plângerii am văzut cum se clasau cazuri… Read More »
Urăsc mașinile RATB. Frate, au un culoar de te freci sau te pipăi și te scuzi și simți înfipt sau mai țipă câte una că ai zgâriat-o cu catarama – câteodată aia de la geantă, nu de la curea, că atunci tace- sari papornița, ocolești baba, geme osul omului în care ai intrat cu cotul… Read More »
Caut meseriași acum, noi am rămas în casă cu o zugrăveală din timpul în care mi-au căzut mie primii dinți de lapte, mai lipsește de pe pereți poza din banca întâi cu bentiță pe cap și stiloul în mână și cu harta României pe fundal. În general mi-s dragi meseriașii. Întreb și eu prin cunoștințe:… Read More »
Cele mai frumoase momente din viață sunt cele pe care le poți povesti nepoților când ești bătrân. Firește că le povestești în limitele decenței, ca să nu pari vreun super-fraier sau vreo super-stricată. Cu înflorituri de poveste, cu mușchi sau minijupuri, cu alea… Până atunci tâmpeniile se povestesc în caz de jocuri gen „adevăr sau… Read More »