relaxare

By | 2017-08-07

 

Nici astăzi nu aveam chef să scriu ceva, cum nu am de atâtea alte zeci de zile, pentru că și dacă scriu un articol arată oricum mai prost decât discounturile din magazine, dar practic, acum nu am încotro. Să vă explic cum e cu cheful…inițial m-am scuzat că sunt în introspecție, că am citit nu știu ce cărți psihologice (da, citisem, dar nu m-am prins din titlu că despre asta era vorba în ele altfel nu le citeam, că ai dracu pun și ăștia niște titluri, numai țepe! Deci citisem) și vezi, Doamne îmi fac autoevaluarea. Adică, spre exemplu, îmi dau seama de părți ale copilăriei mele care m-au marcat și de care uitasem (sincer, am avut niște revelații, dar nu pare să mă fi distrus descoperirea lor, mai degrabă m-am bucurat de ele). Frecții ! Practic, îmi era mult mai simplu să citesc o carte care să mă țină deoparte de gândurile mele sau să vizionez un film care să nu necesite mai mult de câțiva neuroni.

Acum am zis că stau câteva zile acasă, pentru relaxare. Cum nu sunt bani de alte litoraluri, iar ăsta românesc e plin de gălăgie, fum, înghesuială și țărănisme patetice pe o poală de bani pentru că îl tratează autohtonii flămânzi, cu multă pasiune, ca pe o erecție și nu ca pe un litoral, am zis că îmi închid telefonul și stau în vârful patului doar pe cărți și filme, mâncând sănătos și nimic altceva. Un soi de …purificare. Cea mai bună tehnică de relaxare.

De azi dimineață am primit 6 telefoane, s-au pornit 3 conversații pe whatsapp și una pe facebook. Hm…

M-am așezat tacticos la un film de duzină (cel mai prost din lista de programe) cu o salată sănătoasă de legume crude în față. Am dat sonorul mai tare, și mai tare, până când a țipat fi-mea la mine să mă întrebe dacă am rămas surdă, moment în care am realizat că nu auzeam sonorul din cauza crudităților pe care le mestecam ca_capra. Am început să rumeg mai mult decât să mestestec și am asezonat sonorul potrivit noii tonalități a maxilarului meu. Moment în care un viermișor mi-a ieșit amețit pe marginea castronului. M-am bucurat așa de tare că mănânc “hrană vie” încât l-am înjurat cu pasiune ca și cum mi-ar fi tras un mare pumn în barbă. Să fi fost din varză? Din ardeiul ăla gras? Tot gândindu-mă și căutând prin salată l-am mai înjurat o dată pe amărâtul ăla de viermișor care mi-a închis apetitul.

Și-am continuat să vizionez filmul cu stomacul strâns și amărât de greață. Taman bine se petrecea nițică acțiune în filmul meu, în sensul că traversa ăla strada părând să aibă o replică mai isteață pe buze, când…hopaaa…Am pierdut semnalul. S-a dus cablu și internet în același timp (pentru că fraiera subsemnată are același provider)

Partea proastă e că am scris articolul ăsta la fel de  interesant ca a 3 a pagină de Google search pe o hârtie, pentru că n-am internet, deci scula-computer stă închis. Și am scris cu pix cu gel (bravo, fata mea, ce gusturi ai la pixuri “geloase”).  Și e nașpa să strănuți pe hârtii scrise cu gel….

Relaxare plăcută vă doresc!

4 thoughts on “relaxare

  1. Roxana

    Ţi se pare că e rău, nu-i chiar aşa. Ce e important e că ai continuat, că scrii cu toate astea. Eu una nu par să reuşesc. Mă gândesc că voi putea intr-un sfârşit. Cât despre vierme, sunt aproape convinsă că a mânca pofticios din varza, fiind şi el un adept al mâncării sănătoase 🙂 Se pare că asta i-a adus şi beneficiul de-a face o excursie într-un loc exotic şi plin de aventură – un fel de concediu de groază 🙂 Apropo! Şi eu sunt in concediu!

    Reply
    1. mixy Post author

      Ahaaa…. moment propice să ne mai delectezi cu recenzii. Hai, că poți! Orice…depresie are un final bun.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *