Știi, până acum am tot găsit asemănări la proștii din dotare. Indiferent cât ar fi de diferiți sunt foarte asemănători. Astăzi însă, am ascultat o poveste nouă, aproximativ asemănătoare cu a mea, numai că povestea femeii are peste 5 ordine de protecție în ultimii 5 ani.
– Mă săturasem cât urla la mine și la băiat și cât ne ținea din scurt. O dată cu primul ordin de protecție am băgat și divorț, l-am decăzut din drepturile părintești ca să scap de el. Am scăpat. Cu vânătăi, cu piciorul ăsta așa cum vezi că-l târâi după mine. M-a lăsat în pace câteva săptămâni, apoi a prins curaj și a început să vină. Și iar să vină, și iar să vină. N-am avut niciodată sărbători sau liniște în casă, dar în ultima vreme cu atât mai mult. I-am făcut plângeri peste plângeri la poliție, are dosare începute care nu știu dacă se mai termină, de-aia cred că are atâta curaj. Dacă pleacă din țară o lună-două să muncească e liniște, dar apoi vine și iar ne urmărește. Era o vreme când dacă nu aveam vânătăi făceam degeaba plângeri, trebuia neapărat să am ochii negri de la pumni, acum parcă s-au mai destupat un pic. O dată s-a suit pe acoperiș și mi-a tăiat cablul, de niște sărbători m-a lăsat fără curent în casă. Era cuvântul meu contra cuvântul lui. Ne urmărește pe stradă, ne înnebunește, ne vorbește urât, ne scoate din minți. M-a rugat, m-a amenințat, m-a șantajat, m-a bătut, a încercat orice. Mă gândeam la un moment dat să-l trimit la ospiciul la nebuni, dar pe urmă poate să mă omoare cu acte în regulă și să stea liniștit, că nu e în deplinătatea facultăților mintale, nu? Am schimbat serviciu după serviciu și tot m-a găsit, de-aia nu-l mai schimb. M-am săturat să tot învăț locuri noi pe unde să pot să fug de el, să mă feresc. Am ajuns să nu pot lucra pe lângă bărbați pentru că cu toată consilierea psihologică de care am avut parte, tot tresar violent dacă aud voce de bărbat lângă mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mai vină, să-l ducă departe, să se însoare și să-i fie bine sau să-l bage la 3 metri sub pământ, dar încă nu mi-a ascultat nici o rugă. O perioadă fără el e balsam pentru suflet.
Aproape că îmi venea să cad în genunchi:
– Nu se termină niciodată?!
A oftat și ea:
– Nu știu, eu încă aștept.