oboseală mare!

By | 2018-05-31

M-a obosit săptămâna asta. Inițial părea că lucrurile sunt pe calea cea bună, 3 zile lucrătoare în săptămână și 4 de relax?!! Pfuuu!… balsam!

Bref, n-a fost să fie. În primul rând pentru că trebuie să faci în 3 zile ce făceai de regulă în 5. Așa-i când îți rupe patriotismul cocoașa în două și simți nevoia ca treburile să meargă bine pentru bunăstarea țării.

Dar dacă la muncă am fost cât de cât activă, acasă am clacat. Aici mi s-a rupt de patriotism, de lista de to-do-uri sau mai știu eu ce, pentru că încă nu plătesc nici o taxă la buget ca să-mi scot șosetele din picioare. Așadar le-am scos leeeent, pentru că-mi permit și e fără taaaaxe… și le-am aruncat în holul de la intrare unde mă trântisem în fund. Ăhmmm…. apoi m-am rugat de ele ca impotența care îți dă rușine de câteva ori înainte să înțelegi despre ce e vorba:

– Duceți-vă și voi la baie, vă rog eu! În coșul de rufe, eventual.

Astea stăteau ca nesimțitele, răsucite, transpirate și mai leneșe decât mine.

M-am ridicat cu greu de jos și m-am burzuluit la ele:

– V-aș da un șut să luați avans spre baie….dar mi-e lene.

Și le-am lăsat acolo singure, am făcut un duș în care era să mor pentru că mă lua somnul acolo, am deschis frigiderul și am decis că nu merită osteneala să încălzesc nimic la microunde, darămite să mai gătesc ceva, mi-am tras niște sendvișuri rapide ca de neam prost și m-am bucurat că avem porcării feliate pentru urgențe , am trecut cu nasul pe sus pe lângă șosetele din hol și am trântit pe pat rufele uscate pe care le-am smuls în stil obosit de pe sârme, înmânându-i fie-mii trei tricouri să și le bage în dulap.

Părea că și ei îi e la fel de lene sau e la fel de obosită, așa că le-a pus mototolite deasupra restului de rufe din dulap, spre oroarea mea. Măcar atât puteam să fac, adică să par oripilată.

Mi-a explicat:

– Vine bacul, n-am timp să așez acum rufe.

– Aha.

– Mami, dacă stau să mă gândesc, după bac vine admiterea la facultate, iar după aia… o să vreau să mă relaxez o perioadă, îți dai seama, nu? Da, clar, nu știu când o să am timp să așez rufe.

Curios, până acum de câte ori se așeza să învețe observa că e praf pe birou, că nu stă bine culegerea aia așezată, că nu și-a tăiat unghiile sau că ar mânca ceva care se gătește în două-trei ore și ar perfera să gătească ea.

Ce să mai zic? Dacă simte fata că e panică pentru că vine bacalaureatul?? Asta e!

Pe deasupra, imi era lene chiar și să îi spun că nu îi lua așa mult timp să-și așeze trei tricouri..

După 10 minute cică:

– Hai că ies un pic pe afară! Vorbim mai târziu.

Și-a plecat.

Îmi cam dădea cu virgulă faptul că n-are timp de așezat rufe, că vine bac-ul, acum e afară…are timp… care timp?!! Mneah!… Whatever!

Între timp, am dat două șuturi șosetelor de pe hol în două drumuri spre toaletă și am reușit chiar performanța de a le arunca în coșul de rufe, certându-le încet spunându-le că sunt nesimțite.

M-am așezat la un film din care nu am înțeles absolut nimic, am mutat canalul, am dat de alt fim de neînțeles, apoi am preferat un serial ieftin și mă uitam așa…pe deasupra. Copila s-a întors de afară și s-a pus pe rezolvat alte probleme din culegeri. Eu m-am băgat la somn, pentru că muream de oboseală.

Așa…..

E trecut de ora 3 dimineață, mai e încă lună plină, eu am mâncat de două ori, nu mai știu câte cărări am făcut spre baie și tot n-am adormit.

Daaaar….(cu plus și inimioare) : șosetele sunt în coșul de rufe, bă nene!

Atât din tranșeele mele!

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *