insomnie, buna dimineata!

By | 2018-06-06

Nu știu de ce se vaită lumea de singurătate….Pentru mine singurătatea e balsam, sunt momentele mele cu mine, sunt momentele în care mă bucur de creierașul meu care naște idei neinfluențate, neadaptate, neadoptate, pur și simplu ale mele! Sunt foarte mândră de ele, drept pentru care se întâmplă destul de rar să le șeruiesc, dar mai ales să accept critici! Aviz amatorilor  😛

Fiind patronul propriilor mele gânduri, pentru mine treaba asta e o bunăstare mai ceva decât multe averi pe care le strâng alții. Referitor la bunurile materiale, îți dau un exemplu: mie îmi ajunge un polonic, nu trebuie să aibă coadă din nu știu ce material, nu trebuie să fie ultimul răget în materie de linguri mari, nu trebuie să aibă nu știu ce culoare și nu mor dacă nu e electric și adună câtă ciorbă îl programez să adune. Pff! Pe bune?…

Când vine vorba de gânduri însă, sunt avară. Mintea mea nu stă locului, îi place să cutreiere, să cotrobăie, să întrebe, să se întrebe, să cunoască, de multe ori să mă enerveze. Clar, mintea asta nu mă plictisește, dar spre seară mă obosește ca un copil cu care te-ai jucat mult , dar el tot mai vrea și nu știi cum să-l trimiți în gura mă-sii elegant la culcare.

Și ajung să îmi doresc atât de mult să dorm, să fie noapte!…

Și noapte se făcu! (Am eu pile la un sfânt de făcut noapte, nu vă spun care, sărci gugăl și dați accept cookies and so on la toate drăcăriile de sit-uri pe care intrați „conform normelor…bla-bla-bla…”) Ha-haaa!!!!

Ha-haaaa făcea și tipa care se afuma cu o narghilea la narghilăria deschisă recent între blocuri și de la care se aude cu geamurile deschise. Un ha-haaaa neaoș, sincer, adevărat, dar tot n-am putut să mă gândesc că poate e beată, nu numai afumată.

M-am întors pe cealaltă parte și am tras colțurile păturicii pe părțile pe care tot simt că nu le-aș lăsa descoperite pe timpul nopții.

Tipa râdea în continuare, iar eu deja eram geloasă, ce dracu’ fumează de se distrează așa bine?!!!

M-am răsucit la 180 de grade în pat și am smuls colțurile păturicii de sub mine, apoi m-am învelit astfel încât să acopere părțile pe care simt că nu le-aș lăsa descoperite pe timpul nopții.

Nup. N-a mers. M-am dat jos să văd dacă mai e lună plină. Nu era. Sau poate că mai era, dar cerul era plin de nori și fulgera undeva în orizontul nopții. Am fumat o țigare și m-am reintrodus în pat.

M-am foit nițel și m-am enervat că îmi miroase mâna a tutun. Am încercat să alung gândul.

Aș! Ți-ai găsit! Peste 10 minute a trebuit să mă dau jos din pat și să mă spăl pe mâini. Le-am uns, că astea au pielea căzătoare, apoi m-am cuibărit în păturică astupându-mi zonele pe care îmi doream să fie întinsă. Păturica, adică.

După alte 10 minute și câteva ture de rotisol în pat m-am dat jos și m-am dus furioasă în bucătărie. Am terminat o pungă de pufuleți (sau chipsuri?! ) lăsată de fiică-mea pe masă, pe care nu le-aș fi mâncat niciodată în realitatea zilei.

Am prestat cana de apă aferentă potol sete, spălat pe dinți, recuibărit în pat.

1:45 a.m.

Da, nu știu de ce m-am uitat la ceasul eletronic priponit lângă televizor, mi-am promis solemn că n-o mai fac și uite că tot se mai întâmplă.

Buuuuun!

Acum nu mă mai gândesc la nimic și dorm! Nu mi-e cald, nu mi-e frig, nu mi-e foame, nu mi-e sete! N-am nici un gând! Deci…dooooorm!…

Și nu știu de ce eram pe peronul unei gări și mă gândeam că în ritmul ăsta o să pierd trenul, bă, dă-l dracului, ăsta chiar pleacă! M-am agățat de încuietoarea de la ușa aia ca în filmele indiene, am încercat să o deschid, trenul a prins viteză, a plecat, eu n-aveam nici bani, nici telefon, nici… nimic! Zâmbeam absurd, nu-mi venea să cred așa o nerozie!

Băi, stai așa că nu e bine!

Cum am ajuns eu în situația asta?

Cum să fiu eu pe un peron aiurea – nici măcar nu fumam – și să pierd un tren în care îmi aveam bagajul?!

Fraaate, n-are cum, am visat! O fi 5 ceasul?

Mă uit la ceas, 2:15 a.m.

Dă-o în Paștele mamii ei de treabă! Cum să treacă doar juma de oră?! Când am dormit? Când am pierdut trenul?! De ce l-am pierdut?! Eu, organizarea în persoană, am pierdut un tren ?!!!

De nervi, m-am dat jos din pat, am deschis frigiderul și am scos șunca afumată de la mama împreună cu 2 cepe și niște brânză.

Lasă, că ceapa face somn! Poate dă sfântul și nu mai visez!

După ce-am mâncat cu ochii jumătate închiși și probabil și cu niște țărână între firele de ceapă verde pentru că becul din bucătărie n-are aceeași culoare înainte și după miezul nopții pleoapelor mele, m-am mai spălat o dată pe dinți și m-am cuibărit în pat. Știi… cu păturica.

Și cu gândul că o să-mi cadă dinții de la atâta curățenie.

A bătut un curent și m-am mai învelit nițel. Am auzit-o pe fie-mea tușind dincolo.

“Asta a răcit.”

M-am dat jos, am lăsat ușa balconului doar puțin întredeschisă, ca să nu ajungă mult curent la ea.

M-am repus în pat, am reîntors pernele pe celelalte părți, m-am așezat plescăind mulțumită între ele, am tras – evident! – păturica pe mine.

Curând am început să transpir și am aruncat păturica pe jos.

Am început să simt curent.

Am repus păturica pe mine și m-am mai foit de câteva ori.

În timp ce asudam plină de nervi și mă răsuceam a jdă mia oară, am auzit fata suflându-și mucii dincolo.

“De ce dracului o fi mâncat înghețată la început de  iunie????”

M-am dat jos din pat furioasă, am căutat ceva pufuri de nas și ceva de tuse în sertarul de medicamente, m-am dus val-vârtej la ea. Fata mea dormea cu nasul cârn în vânt, șervețele multe mototolite în pat pe lângă ea, iar pătura și pernele alandala pe alături. I-am lăsat medicația pe noptieră fără să o trezesc, m-am uitat la ceas, era apoape 4 a.m., obosisem de atâta alergat după tren și medicamente, am deschis frigiderul și am scos din el tot ce am găsit la nivelul meu.

Aproape că mă lua somnul mâncând, dar am rezistat cu stoicism și chiar îmi aduc aminte că am băgat ceva înapoi în frigider. Nu știu ce. Posibil să fii lăsat ceva pe masă, de curățat masa uit mereu spre dimineață.

4:30 a.m.

Hai, că mai am 2 ore și mă trezesc!

Oftând mulțumită că mai e puțin și se termină chinul, cred că am adormit.

…sau ceva.

Nenorocirea asta de telefon al meu, nu are decât maximum de 10 ori snooze. Îl urăsc din suflet! Îmi cumpăr altul când mă fac mai mare!

Bună dimineațaaaaa!!!!!……

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.