Din seria tu să nu faci aşa: Uneori nu-mi vine să cred cât eram de deşteaptă pe la 14-15 ani. Frate, deţineam adevărul absolut, când deschideam gura se uita lumea la mine ca la soare. Mă simţeam bine. Emiteam principii de viaţă, clare, solide, trainice şi sănătoase, principii care după vreo 2-3 ani de zile… Read More »
– episodul 2 – În drum spre locul de întâlnire unde se întregea echipa lui Mixu, am încercat să mă ţin cât mai aproape de maşina lui, pentru că mama se uita mereu în spate, din maşina lor către a mea, ducându-ne grija. Aşa de bine încercam să mă ţin aproape, încât când ne-am oprit… Read More »
– episodul 1- Nu mai știu prin ce conexiuni ale memoriei am ajuns să-mi aduc aminte de drumul ăsta. Cred că mi-e dor de tomberonul ăla de dacie, dinozauro-mobilul meu, că uite îmi făceam treaba cu mașina aia. Nu tu pretenții, nu tu figuri, nu tu casco, ce vorbești? O minune de mașină! Băgam în… Read More »
Copiii încearcă să imite ce văd la cei mai mari şi au accese de hărnicie pe care bine ar fi să nu le stricaţi intervenind cu prostii de genul: “Lasă mamă, că fac eu, du-te şi te joacă!” Nu-nu! Lăsaţi-i să se muncească şi să creeze singuri şi abia la final veniţi şi strângeţi dezastrul… Read More »
Acum peste 10 ani de zile am poposit la un depozit de lentile unde am vazut că lentila pe care o plăteam eu în magazin era de 10 ori mai scumpă decât preţul de depozit. Mi s-a parut enorm. Ca toate lucrurile in continuă schimbare din societatea asta, depozitul s-a desfiinţat sau s-a mutat, că… Read More »
Toţi oamenii povestesc cum au condus dacii. Păi de ce n-aş face şi eu pe istoricul?! Ia staţi voi cuminţei în bănci şi ascultaţi aici. Aşadar: Mergeam să-i iau pe-ai mei de la mamaie, unde munciseră cu drag şi spor. Pe vremea aia fi-mea era mică şi sărea cu curul pe bancheta din spate a… Read More »
Michelle ne mai povesteşte o tură despre bunicul, după prima şi a doua parte. Când venea toamna era o fericire că aveam de cules via şi de spart bostana (adică de cules pepenii de la bostănărie). Când se spărgea bostana se mânca în ziua aia de dimineaţa şi după masa de prânz numai pepeni. Se… Read More »
Acum 8 ani de zile, pe vremea când trăia tataie şi erau inundaţii prin Ro, a făcut mama o creditare meseriaşă la care ne-am adus aportul, ca să facem un pic de ordine în curte la mamaie, pentru că era o nebunie de mizerie şi putregai acolo. Luam zile de concediu pe apucate, legate cu… Read More »
Pe vremea când eram încă o acritură de copil dulce, grasă cât şipca din gard şi cam de vreo 13 anişori, mi s-a făcut rău. Nu mi s-a făcut rău doar o dată, de-a lungul copilăriei mi-a fost de atâtea ori rău de nu ştiu când am mai stat şi zdravănă, dar de data asta… Read More »
A doua parte din “Bunicul” , guest post scris de Michelle: Și a venit și mutarea decisivă a popii din sat tot din cauza bunicului. După colectivizare nu prea mai erau oameni care să aibă școală și singurul care mai ținea evidența orelor lucrate la colectiv era popa. Popa nu era corect cu oamenii și… Read More »