zambile pentru doamna profesoară

Sunt zilele astea la început de martie când e frumos să oferi flori şi mărţişoare pentru doamne profesoare. E un ritual de primăvară care ne înveseleşte, ne scoate …măcar psihic… de sub povara iernii. Zilele astea avem convingerea că primăvara a început, că ne înnoim, speranţele cresc…

… mai cresc şi depresiile, dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Poate vă aduceţi aminte cum vă apuca febra florilor pentru profesoare când eraţi la şcoală? Sau poate disperarea că trebuie să le daţi ceva şi-atunci vă scurgeaţi pe lângă ziduri ca nu cumva să vă observe?
Eu da. Graţie fetei mele, în ochii căreia am văzut freamătul bun al dăruirii, dar şi…

Şi.
Păi să vedem. Ca întotdeauna când eşti la şcoală există o profesoară „Cruella” de care nu-ţi place. Dar atunci când se întâmplă ca o profesoară să nu fie pe plac întregii clase, deja ai o problemă.
Când întârzii frecvent la ore şi n-ai timp să faci nimic cu ei, nici să le pui note şi-apoi îţi obligi elevii să facă singuri pagini întregi de rezumat al lecţiei, plus un cârnat de probleme la lecţia asta nouă…deja ai o problemă.

Şi clasa asta de care vă spun împărţea florile pe bănci la începutul orelor: „asta-i pentru profa de…, asta pentru profa de…, şi cea mai urâtă pentru „Cruella”! Categoric ! Dar parcă totuşi e cam frumoasă floarea asta! Auzi, colega? Ţie care ţi se pare că e mai urâtă? Da, dar parcă şi-asta e frumoasă”…

Nici părinţii acestei clase nu o au la inimă pe Cruella, cu toate astea i-au cumpărat şi ei o floare. Că aşa-i frumos. Primăvara nu ţine cont de oamenii răi.

Copiii însă au considerat că florile sunt prea frumoase pentru Cruella şi au început să pocnească florile în palme. În pauza de dinaintea orei cu Cruella toţi copiii pocneau zambilele în palme. Unii chiar puneau zambila în ghiozdan, între cărţi, să fie siguri că au strivit-o bine.

Am râs când mi-a povestit fata mea cum se uita Cruella cruciş la catedra plină de zambile pălmuite, cu toate că mi s-a părut urât gestul lor.
A doua zi mi-au povestit colegii de la muncă de isprăvile progeniturilor gen oferit cei mai ţepoşi tradafiri sau chinuit florile în fel şi chip pentru Cruellele copiilor lor şi m-am mai calmat.

Îmi pare însă rău de flori şi data viitoare cred că o trimit cu una deja „presată”. Sau cu un buchet de rostopască. Şi pelin.
Mno…. mai am timp să mă mai gândesc.