cu cât traseul unui tramvai este mai lung, cu atât este mai bine delimitat între cerșetori. Se împart pe stații de cerșeală pe care le mai schimbă între ei periodic.
Numai copiii mai au probleme de logistică. S-a întâmplat să văd odată două grupuri de pici colindători în același tramvai și în același timp într-o zi de 1 decembrie și-a ieșit ceva de genul:
– Dă-te bă, jos, că te sparg ! Aici colindăm noi !
La ăștia mari e treabă serioasă, experiența își spune cuvântul…
Și uite cum scăparăm de al treilea cerșetor pe care îl vedeam în tramvai și nici nu respirăm bine, că începe unul:
– Daaaaați-mi și mie, că e belea mare !
Nu se prea pricepea, majoritatea am simțit că era nou în branșă, deci ne-am sucit gâtul să-l vedem.
Cerșetorul nou era un tânăr îmbrăcat … tinerește, cu niște căști de muzică lasate pe gât, curat, ok, de ne-a bulversat total.
Ăsta când se vede în prim-plan așa, se fâstâcește nițel, dar zice cu glas tremurat:
– Daaați-mi și mie vreo 300 de euro să scot mașina din service, să nu mai văd toți cerșetorii ăștia din tramvai !
:))
şi noi la fel am zis 😉