N-am terminat casa de la țară. Cineva îmi propunea recent să cumpăr un parchet bun, ieftin. Zic: „ce să fac cu el?”, „Păi când termini, nu pui parchet?”, „Ba da…” , „Păi, și ?”, „N-are sens, până termin eu, apare ultra-parchet, de-ăsta de care vinzi tu o să mai fie doar în expoziție la muzeu !”
Drept pentru care am mai încercat o recreditare.
– Aveți nevoie de adeverință de venit, fișa fiscală și o factură de utilități.
Cuvântul „factură” m-a izbit în plin.
– Ce fel de factură ? Orice ?
– Orice e pe numele dvs…
Vai, ce-am mai râs ! Mergeam pe drum și râdeam. Știu vouă nu vi se întâmplă, sunt eu un caz aparte de om care râde pe stradă…
Pentru că am puzderie de facturi, de chitanțe, contracte și alte brezăi pe numele meu. Am de toate! Încă era să preiau contractul de telefonie al lui tataie, noroc că l-au lăsat tot pe el titular, unul mort, e-adevărat, dar titular!
În schimb eu n-am cu ce să garantez plata lor, nu-s posesor de nimic …