e baiat! e fata!

Lăutarii cântau pe lângă mireasă:
– “Ia-ţi mireasă ziua bună / De la tată, de la mumăăăăă /”

Auzind așa, se pune mumă-sa pe-un bocit, de ziceai că-și dă fata pe mâna zmeului urât din poveste și mai multe nu !
Femeile din cameră numai ochi și urechi.

Cineva coafa mireasa de zor cu o dexteritate de vis.
Eu și fi-mea în ultimele rânduri, ne chinuiam să vedem procedura cocului.
Și ne certam:
– E băiat !
– Ba e fată !
Chiar dacă avea dexteritate și ieșea o minunăție din mâinile alea, avea gesturi diafane, feminine. Eu ziceam că stilistul e băiat, fi-mea nu, n-are cum.. e fată!

Alaiul dă să iasă cu mireasa precedată de cameraman și restul liotei în spate.
Cameramanul mergea în marșarier, astfel că nu ne-a văzut ghemuite pe vine, cu un bănuț între noi… S-a împiedicat de mine și a căzut.

Forfote, mireasa mirată, lăutarii se opresc din cântat…Răzbate supărarea fie-mii:
– Ai zis că dacă-i pajură e fată! Acu te-ai sucit ?
– Șșșșt, că ia uite ce-am făcut!… Am oprit nunta !

Am remontat cameramanul pe picioare cadorisindu-l și pe el și pe restul adunării cu o poală de scuze, nunta și-a reluat desfășurarea, iar eu a trebuit să o ascund pe fi-mea, că râdea, băi frate, ca o căpriță !…