ziua mea liberă

By | 2012-06-08

Hopaaa !… Am rămas singură până diseară.
Păi asta-i foarte bine, pentru că oamenii mari simt nevoia să respire în voie, să facă ce vor, să se ocupe de hobby-urile lor. E nasol când se întâmplă pe o perioadă mai lungă de timp, aşa cum am zis în singurătate, dar o zi… pfuuu! E delicios de bine!

Şi cum spun, sunt singură.
Mă organizez corespunzător: zic să dau întâi o raită prin casă, să fac un pic de ordine. Că dacă nu e ordine mi se sufocă creierul, îmi stă pe scufiţă şi n-aş vrea să se întâmple asta tocmai azi, nu ?

Bun.
În timp ce scutur cearşaful fie-mii, Clara paraşutează în gol ca Batman. Clara e unul din zecile de căţei de pluş, teoretic nici n-ar trebui să i se simtă lipsa, dar la cum strigă fi-mea prezenţa pluşurilor înainte de culcare, poţi să ştii că nu se prinde de absenţa Clarei ?!

Fac stânga-mprejur s-o iau la fugă pe scări întru salvarea Clarei şi mă agăţ rapid de scăriţa din ghiveciul unui cerceluş.
„Zdrang” ghiveciul ţăndări pe jos şi cerceluşul răstignit în cioburi. Decid că dintre cele 2 victime Clara are prioritate la triaj, fug în faţa blocului, scutur brăduţul în care plonjase , recuperez pluşul în aplauzele gâgâlicilor de-afară, o iau înapoi pe scări şi pe la etajul 2 se face beznă.

Realizez că bezna e de la ameţeala mea numai că n-am timp de pierdut ziua mea liberă cu amănunte d-astea şi înaintez ca orbeţii până la 3, de unde încep să mă luminez că-mi revin şi de-aia văd scările.

În drum spre balcon mă împiedic sănătos de-un colăcel de cabluri de telefon şi televiziune pe care numai fi-mea ştie să-l înoade atât de bine.
La telefon băieţii de la cablu mă lămuresc că azi e ziua mea liberă, dar nu și a lor, deci abia mâine seară mă uit la televizor.

Merg pe balcon să reabilitez cerceluşul. Găsesc o fâţă de ghivecel de plastic şi-l cocoşez bine acolo în viteză. Un sfert din pământ stă deasupra ghiveciului, dar n-am timp să-l cosmetizez.

Dau apoi buzna în baie să basculez o maşină de rufe ca să-mi iau de-o grijă, şi-n timp ce triez rufele cu dexteritatea unui priceput ce sunt, agăţ fixativul care plonjează ca la ţintă în vasul de wc şi o cremă de-a mamei căreia îi sare jumate din compoziţie pe pereţi.

Arunc fixativul pentru că oricum nu-l foloseşte nimeni şi pun capacul pe restul cremei aşezând-o la loc de parcă atâta ar fi fost de când hăul, iar eu sunt mic, nu ştiu nimic…
Apoi şterg cu grijă pereţii hidradaţi cu nu-ş ce dracu coenzimă.

Intru în bucătărie, văd cana de cafea în chiuvetă şi o iau la spălat degrabă, cu buretele plin de detergent. Cana îmi alunecă din mână şi reuşesc s-o chelesc de toartă.

Supărată că am pierdut o grămadă de timp aiurea din ziua mea liberă, decretez că nu mai fac nimic, numai că văd o sticlă de plastic jumate plină cu vin de ţară, pe care „deştepţii ăştia au lăsat-o afară să se facă oţet”, şi o iau cu gând s-o bag în frigider.
Pun mâna pe stică, plasticul se îndoaie, sare dopul, sare vin, mă emoţionez şi scap sticla pe covorul din bucătărie.

Îmi vine să plâng. Pe de altă parte, ar fi trebuit să-mi imaginez că tata nu înşurubează niciodată capacul unei sticle începute, pentru că n-are sens, el dacă se apucă de-o treabă o şi duce la bun sfârşit.
De data asta am sfârşit eu treaba. Tragic.

Or de la cataractă, or de la mirosul de vin, Blackie umblă ca o curcă beată şi dă cu capu-n tot ce nimereşte.
Deci decid că spăl şi covorul.

La 4 după-amiază mă aşez cuminte în pat, cu o carte în mână, pentru că peste 2 ore mi se strânge familia.
Mai bine plecam cu ei !!!

0 thoughts on “ziua mea liberă

  1. sany

    :)) Sadoveanu avea o vorba “merg lucrurile si mai incet”, dar uneori am impresia ca numai asa pot merge cum trebuie. si printre daramaturi imi bazaie in minte vorba tatei: “nu mai alerga mai asa!…” dar e bine de stiut ca si capra vecinului e impiedicata 😀

    Reply
    1. mixy Post author

      =)) deci de-aia n-am putut să citesc mult Sadoveanu !!!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.