Bucuroasă că n-am dat şpagă pe la spital, fata chiţăie pe lângă mine:
– Şi ? Cam câţi bănuţi ai salvat azi ?
Mi-e dragă aşa, când vede partea practică a lucrurilor. Simt nevoia s-o fericesc:
– Cam cât să ne cumpărăm câte o pereche de sandale.
– Supeeeer !!! Unde mergem ?
Mă gândeam eu că partea practică a lucrurilor arată bine pe banii mei…
Ne sfătuim încotro s-o luăm, cât pot să intru în cardul de credit şi schimbăm tramvaiul. Sporovăim, se simte bine, unul din momentele ei preferate e să rămânem amândouă şi să punem ţara la cale. Dacă reuşim să cheltuim şi nişte bani, cu atât mai bine !
Nu trece juma de staţie, tramvaiul încetineşte şi văd cu stupoare vreo 10-15 controlori jos. Realizez că n-am validat cardul în tramvaiul ăsta (de obicei am abonament), îmi aduc aminte că am cardul departe prin geantă, iau fata de mână şi declar rapid:
– Coborâm !
Am coborât direct în ei.
– Unde vă grăbiţi aşa, doamnă ? Un card, ceva, aveţi ?
L-am dat. Au verificat, au văzut că eram la jumătate de staţie de celălalt traseu. M-aş fi luat la palme, dar ce-i făcut e bun făcut, aştept consecinţele.
– De unde veniţi ?
Nu pricepeam relevanţa întrebării, dar am răspuns:
– De la spital.
– Ce spital ?
Răspund:
– Spitalul 9…
Şi fi-mea în acelaşi timp cu mine:
– Bagdasar- Arseni.
Controlorul o priveşte ca pe o ciudăţenie mică, o ciudăţenie care ştie că pe spitalul ăla îl cheamă Bagdasar- Arseni şi o întreabă:
– Aţi fost în vizită ?
Fata răspunde ţintuindu-l în priviri:
– Nu ! Am fost la control. Am hidrocefalie !
– Aha !
Omul pare vizibil atins la sentiment. Cu toate astea, o întreabă:
– Şi de ce te răsteşti aşa la mine ? Supără-te pe mama ta că n-a validat cardul, văd că e încărcat, are şi abonament…
– Eu nu mă supăr pe mama mea ! strigă fata stând ca arcul întins. A uitat, mi se pare normal…venim de la spital !
Controlorul pare vizibil încurcat, dar cu toate astea îmi spune că amenda e 50 de lei pe loc.
– Foarte bine ( mă uit în portofel şi număr resturile ) . Am 12 lei, cred că trebuie să-mi daţi amenda acasă, doar dacă nu vreţi să vă dau o şpagă de 12 lei…
Vede şi el dezastrul din portofelul meu. Bagă carnetul de amenzi în buzunar:
– Lăsaţi, luaţi-i fetei un suc, ceva…
Plecăm. Fata mea are ochii în lacrimi. Mă simt prost, din cauza mea s-a speriat copilul de controlori, habar n-am cum să dreg busuiocul în momentul ăsta, Doamne cât pot fi de năroadă !…
Dar ea mi-o ia înainte, pentru că de fapt are altă problemă:
– Ai văzut cum s-a înmuiat când a auzit că am hidrocefalie ?
Îi aşez firele de păr rebel, care nu ştiu de ce , dar niciodată nu e perfect întins şi aşezat …
– Nu, draga mea, foarte probabil că habar n-are ce e aia hidrocefalie, ai văzut că multă lume nu ştie că există hidrocefalia…Dar tonul pe care ai spus treaba asta l-a pus la colţ.
Suspină, dar pare să înţeleagă:
– Ca la câini ?
Doamne, învaţă-mă ! Cum aş putea să-i iau sufletul în braţe să-l mângâi, să nu sufere niciodată, să-l protejez zi-lumină ? Cum ne laşi Doamne părinţi, fără să ştim nişte treburi elementare ?!? Cum ne laşi ca pe nişte proşti în faţa copiilor noştri ?!?! Cum Îţi permiţi să faci aşa ceva cu noi ?!?!?
Înghit lacrimile şi îi răspund calm:
– Da, draga mea… exact ca la câini.
Şi reuşesc, în sfârşit ! să-i întind şuviţa de păr după ureche.
Am citit postarea . Chiar nu am zis nimic atunci pentru ca nu stiam multe despre hidrocefalie. Desi la un moment dat in viata am avut de-a face cu medicina, am studiat 3 ani , am facut multa practica , am luat duploma dar n-am practicat in veci. Nu mi se potrivea, nu era medicina, era un colegiu.
Apoi am citit multa literatura medicala. Pe chirurgie, psihiatrie si medicina interna scormoneam mai des. Derma, ORL si flecustete de-astea
Stiam ca copiii care se nasc asa au caputul mai mare si ca LCRul se poate drena
Nu stiu de ce ramasesem cu ideea ca mai tarziu, copiii nu au de suferit. Ca sunt oksi ca se dezvolta normal. Apoi am citit despre acele stari sau pericole prin care trec
Totusi, poate ca unii le evita?Adica nu e musai sa faci complicatii, sau?
e exact ce-ţi spuneam, trăim cu sabia lui Damocles asupra capului…
Oricând se poate întâmpla orice sau merge în continuare aşa.
oh, sa dea Cel de sus sa nu cada niciodata sabia aia a lui Damocles si sa fie fata bine
poate preia si stafeta la ‘mixuit’ ca vad ca nu a sarit departe de trunchi
saru’mâna, aşa e ! ai dreptate 🙂
Am citit şi eu… Îmi pare rău pentru situaţia cu fata ta. Totuşi, sper să fie cât mai bine. Îţi ţin pumnii.
Ce fata inteligenta aveti!
🙂
Nu inteleg cum de am ratat unele postari de pe blogul tau.
Mixy, tu esti o femeie foarte puternica si stiu ca nu poti fi ingenunchiata. Ii doresc fetei tale sa te mosteneasca (deja da semne), sa priveasca inainte plina de curaj! Soarta ii ajuta pe cei curajosi!
A, si fac pariu ca ala habar nu avea ce este cu aceasta boala, asa cum nici eu nu prea stiam…
Probabil că nu ştia, dar sună atât de rău !…