sunt în vacanţă (IV)- da’ de ce ?

By | 2012-08-08

Oftează, uitându-se cu necaz la mine:
– Da nu-nţeleg de ce ţi s-a pus pata să-ţi iei concediu !
– Pentru că nu mai puteam, înţelegi ? Numai muncă-stres-muncă-stres-boală-muncă-stres… păi, ho! Nu mai pot, înţelegi ?

– Înţeleg, dar ar trebui să mergem şi noi undeva…
– Dacă n-avem bani, n-avem bani şi pace bună ! Îmi pare rău de fată că nu pleacă nicăieri în vacanţa asta, cât despre mine, nu-i bai ! Vreau odihnă, nu bătut ţara pe căldura asta !

Pare să-nţeleagă după cum mă priveşte:
– Ai şi tu dreptate, dar baremi nu era vreo corigentă, măcar să avem un motiv valabil, pe când aşa ? Premiantă şi tot ea să înţeleagă ? Ştii foarte bine cum e cu lucrurile care nu vin la timpul lor…

Pune mâna pe un fier şi continuă:
– Deci nu înţeleg de ce ţi-ai luat concediu acum ! … Îi dăm speranţe fetei…

Drace, iar începem ! Trag aer în piept şi îi răspund:
– Stai liniştit, concediul se termină repede. (apoi privesc stiva de geamuri şi fiare pe care le cărăm la maşină să le ducem la ţară ) în plus… cărai tu astea ?

Venind de la muncă pe aleea din faţa blocului, tata îmi aude întrebarea şi zice:
– Nu ştiu cine le căra, dar ar fi trebuit să fie gata până acum pentru că eu nu vă ajut.
– Haide, tată, te roooog ! Fugi şi ia nişte pantaloni scurţi şi hai să terminăm aici.

Zâmbeşte parşiv:
– N-ai s-o vezi !
– Aşa obosit eşti ?
– Categoric ! În plus, aseară m-a rugat fi-ta cu privirea aia de câine bătut s-o las şi pe ea să mă tatueze pe picioare că se plictiseşte şi am lăsat-o. Mi-a desenat cu pixul numai inimioare şi fluturaşi pe glezne şi-acum stăteam pe scaun în tramvai cu pantalonii niţel ridicaţi şi nu înţelegeam de ce se hlizea lumea la picioarele mele, că eu ştiu că am picioare frumoase, în nici un caz haioase !

Zâmbim şi noi abţinându-ne să nu hohotim de râs.
îl întreb:
– Păi de ce nu ai lăsat pantalonii mai jos, peste glezne ?
– Aş fi vrut, crede-mă, dar s-au lipit de picioare ca aracetul din cauza transpiraţiei… Şi-acum vrei să râdă şi vecinii de mine ? Hai, lasă ! Spor la treabă ! Mă duc să stric niscai opere de artă, să aibă nepoată-mea planşa goală dacă o mai trăsneşte talentul diseară…

0 thoughts on “sunt în vacanţă (IV)- da’ de ce ?

  1. Rolling Ideas

    am citit tot foiletonul de concediu – m-am amuzat copios
    parcă aş zice “dă, doamne, să mai păţească ceva ca să mai am de ce râde”, dar mă tem de vodoo că poate păţesc şi eu la fel

    Reply
    1. mixy Post author

      aşa mă tem şi eu şi tot mă pocneşte blestemul … mai ales când văd oameni cu dureri de burtă 😀

      Reply
  2. sorina

    furnicuta mamei, cat munceste si nimeni n-o vede…

    Reply
  3. Alex

    Buna dimineata.
    Ca familie faina.Sa va tina Dumnezeu.
    Eu cred ca totusi nu avea motiv sa ascunda inimioarele si fluturasii de pe glezne.Adica el nu are incredere in abilitatile artistice ale nepoatei?E inacceptabil.
    Data urmatoare ( si cit mai curind asta) sa-l picteze si pe maini si pe gat.Sunt sigur ca va face ravagii intre doamnele si domnisoarele cartierului.

    Reply
  4. RMDudu

    Alex are idei bune! Eu as sugera, in plus, niste marker-e rosii si verzi (permanente, nu altfel) pentru mai multa expresivitate…
    @Alex: Citesti sau ai citit din seria BOFH? Daca nu… poate te va amuza 😛

    Reply
    1. sorina

      cand ii propui, sa-i aduci la cunostinta si ca asta cu tatuajele e un ritual de nunta pe la indieni, se aplica mireselor inainte de noaptea nuntii :)) daca pare interesat, ma anunti si furnizez materiale :))

      Reply
      1. mixy Post author

        vă implor, nu-i mai daţi fetei idei că o să ajungă bietul tata covor persan ! Şi nu-mi e de altceva, dar n-aş vrea să se plictisească tata şi să devenim noi, restul, planşe … :))

        Reply
        1. Alex

          Si ce are? Va declarati ceva papuasi si poate pica ceva fonduri guvernamentale.Poate asa terminati si casa.
          Domnisoara , la mare moda sunt tatuajele facute in culori electrizante: roz, verde, albastru.Un tatuaj tribal cu roz si albastru sunt sigur ca va face impresie.Nu va limitati doar la peisaje si culori.Tatuajele in alb-negru au o nota aparte.
          De ce nu am avea si Bucuresti Ink, cu domnisoara gazdei noastre in rol principal?

          Reply
    2. Alex

      Multumesc de sugestie.Cind am sa am putina liniste sa pot sa ma concentrez o sa citesc.

      Reply
  5. Roxana

    Citesc de câteva ore bune ceea ce scrii. Am ajuns aici pe urma unei trimiteri făcută de Hapi. Mă bucur enorm că am te-am găsit. Am citit şi articolul ăsta, voi comenta şi la restul, dar atât de mult mi-a plăcut încât, în grabă, n-am mai stat să comentez la fiecare. I-am citit şi soţului meu, ba chiar şi mamei la telefon – Crima din bloc. Ai făcut nişte români fericiţi, astăzi 🙂 Sunteţi deosebiţi, aveţi toţi un simţ al umorului dezvoltat iar tu ai un talent deosebit la scris. Nu toată lumea, chiar dacă povesteşte amuzant, poate să fie şi în scris la fel. Tu reuşeşti să faci asta şi să scrii natural şi dialogurile. Mi-ar place să citesc o carte în care voi şi neapărat mamaie să fiţi personajele principale. Mă bucur că te-am găsit. Felicitări pentru blog şi pentru cum scrii şi despre ce scrii. Bineînţeles că m-am şi abonat la tine şi te-am adăugat în blogroll ca să te regăsesc uşor 🙂

    Reply
    1. mixy Post author

      Mulţumesc Roxana ! Chiar îţi mulţumesc! E mare lucru să vezi că ţi se răspunde la scrieri, fie că-s bune, fie că-s rele. Nu ştiu dacă mai apuc că scriu şi o carte, ăsta e visul meu… plăcerea mea vinovată din adolescenţă pe care n-am reuşit s-o pun în practică. Din păcate, viaţa te poartă în atâtea alte sensuri… 🙂 Dar scrisul rămâne clar plăcerea mea numărul 1 !!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *