programarea copiilor

By | 2012-08-31

Ea director de sucursală pe la nu ştiu ce bancă, el proprietar de câteva cabinete stomatologice, au muncit mult să ajungă aici…
Sunt haioşi, frumoşi, simpatici, dulci la vorbă…

Au o vârstă. Întrebarea e ancestrală, dar nu mă pot abţine, aşa că o întreb:
– Şi-un copil când faceţi ?
– La anu’, în perioada asta.
– Cum adică … în perioada asta ?!
– Cam în trei luni terminăm de aranjat şi mobilat casa şi-apoi facem copilul.

Rămân mută, mă termină psihic acest calendar al ei bine pus la punct. Observă şi ea şi nu i se prea pare în regulă tăcerea mea:
– La ce te gândeşti ?

Ce să-i zic ? Că-mi place sau că mă şochează firea ei organizată ?

Nu mă hotărăsc şi-o dau de gard:
– Mamă, ce ciclu organizat ai ! Ăăăă , pardon… cum se cheamă… regulat ! Adică program regulat !
Renunţ să mai explic şi o întreb plină de speranţă:
– Nu-i aşa că ai înţeles ?

0 thoughts on “programarea copiilor

  1. sorina

    ai inceput si tu ca babele???? “si-un copil cand faceti?”…lasa frate oamenii in pace, ca e treaba lor cand il fac :-p

    Reply
  2. florica

    1. da` cand te cere si pe tine de nevasta?
    2. da` nu mai faceti nunta?
    3. da` nu faceti si voi un copil?
    4. da` un fratior nu?

    ..va suna cunoscut? :))))

    Reply
  3. julie

    sadica florica, puse tot borcanul de sare, nu alta:))

    Reply
  4. vienela

    Mie imi este foarte greu sa ii inteleg pe cei care traiesc toata viata dupa un program bine stabilit, fara nici un eveniment neprevazut. Nu fac acum copil, ca nu am terminat facultatea, nu am casa mea, am o cariera etc… Sa il faca la 50 de ani, cand ar putea fi bunica.

    Reply
  5. Roxana

    Te înţeleg perfect 🙂 Atâta doar, că pe urmă, la anul pe vremea asta s-ar putea să-i dea organismul tot programul bine organizat peste cap. Este adevărat că poţi, în ziua de azi, să programezi mai tot ce vrei să faci. Totuşi mama natură este mai greu de dus de nas.
    Dar fie ca ei! să dea Dumnezeu, aşa cum spun ei să fie. Mie mi-e groază că pe urmă o să-i programeze şi copilului tot ce va trebui să facă, ce şcoală, ce facultate şi ce nevastă să ia. Eu am cunoscut asemenea persoane. Probabil nu-i cazul aici. Vezi tu … peste ani :)) şi ne scrii.

    Reply
    1. mixy Post author

      laaas’ că ştiu şi programatori de vieţi !
      “Peste ani” ?!

      Reply
      1. Roxana

        Păi de ce nu! Eu îmi imaginez că te voi citi mereu. Este treaba ta să scrii :))

        Reply
  6. Hapi

    Ba, eu ii inteleg pe astia cu programul . Si aici nu e vorba doar de copii.
    Nu avem cu totii aceleasi prioritati. Sunt oameni care nu-si doresc cu ardoare copii
    Sau nu-si doresc la un moment dat
    Si apoi se gandesc eventual “ii facem la anul” Desigur ca nimeni nu crede ca gata, la anul se prinde dar na, ce sa raspunzi cand te intreaba omu asa direct? 🙂
    Pe de alta parte Mixy, n-ai de unde sa stii ca n-au incercat si nu s-a prins…..nu stim ce-i in sufletul omului.

    Reply
  7. Anārkalī

    Hm…sa nu dai cu pietre…eu sunt una din femeile care impreuna cu sotul, am decis cand a fost timpul oportun sa avem un copil. Din diverse motive care pentru noi au fost importante, chiar daca pentru altii ar suna a eschivari sau justificari.

    Reply
    1. mixy Post author

      nu dau cu pietre, sper doar că nu ai dat peste vreun specimen ca mine 🙂

      Reply
  8. laura

    Oooooofff!!!Am si eu o mama,o bunica,o matusa,sa nu mai spun de verisoare care ma bat la cap cu asta.Si nu stiu de ce.Daca mama pana acum ma batea la cap sa fac nunta ca auzi “mor oamenii care sunt datori”,deci iti dai seama.Cred ca s-a resemnat si acum a trecut la etapa a 2 a si anume copilul.degeaba ii spun ca nu ma simt pregatita.ea vrea copil si pace.

    Reply
      1. laura

        Sa imi dedic fiecare clipa din viata acelei mogaldete care tanjeste tot timpul dupa atentie, dragoste,caldura,…Barbatul sa treaca pe locul doi… 😀 si faptul ca sunt singura aici,adica nu am mama langa mine,nu am bunica ,deci nu am ajutor din partea familiei.Eeee si aici vine momentul in care spui ca banii nu inseamna totul.Mama spune sa ii dau ei copilul sa il creasca ea.Usor de zis greu de facut.Oare o sa pot sa fac asta?Eu cred ca nu.Deci amanam momentul.Am zis bine?

        Reply
        1. mixy Post author

          Da, nici eu n-aș da copilul, indiferent cât ar fi mama de mamă. Dacă vrea să mai crească, să pună osul să-și facă, nene !

          Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.