legenda colierului protestant

By | 2012-11-23

Privea festivităţile grandioase şi mulţimea pestriţă adunată la palat pentru a serba căsătoria ei cu regele Henri de Bourbon în catedrala Notre-Dame din Paris, un compromis din care răsărea speranţa unui început de sfârşit al războaielor civile religioase dintre catolici şi hughenoţi.

Dintre toate cadourile luxoase oferite de proaspătul ei soţ, Margot purta cu mândrie colierul cu pietre rare de zirconiu. În timp ce slujnica îl aşezase la gâtul ei, glumea numindu-l „colierul protestant”. O fascina. Ca o dragoste la prima vedere.

Oare va fi fost de vină moştenirea genetică, mistică, cu care a înzestrat-o întunecata ei mamă, Caterina de Medicis sau numai obişnuinţa luxului din casa regală în care se născuse ? Nu înţelegea…

 

 

Colierul strălucea lângă frumuseţea ei princiară şi, simţindu-l aproape, radia ca o stea tânără din bolta cerului. Aproape că se aşternuse uitarea peste durerea căsătoriei împotriva dorinţei ei. O alianţă fără dragoste, e adevărat, dar începuse deja să-l privească pe soţul ei cu ochi mai buni, până la urmă şi el şi ea duceau povara unei intense poveşti de dragoste , dar cu altcineva. Era un lucru bun, era un sentiment care-i unea, dar mai presus de toate trona voinţa amândurora de a vedea poporul împăcat.

Gândul clar al colierului îi răsări în minte:

Pentru o cauză nobilă…

În timp ce se juca în buclele colierului protestant cu mintea hoinărind aiurea, o forfotă nemaipomenită se stârni în palat acoperind în valuri toată asistenţa. „În numele regelui!” ţipau catolicii flămânzi de luptă scoţând săbiile din teacă împotriva hughenoţilor. Mulţimea urla, alerga, trupurile se loveau haotic şi se călcau în picioare înre-un vacarm de nedescris.

Câţiva cavaleri ajunseră lângă regina Margot, încercând s-o scoată din încăpere. Se simţea trasă şi smucită în fel şi chip, iar infernul de zgomote din jur o ameţea ca un vârtej înnebunitor.

Cu ochii închişi şi cu mâinile pe urechi ajunse afară. Simţind schimbarea de aer îndrăzni să deschidă ochii.

Nici urmă de cavaleri.
Ca într-o realitate imposibilă, vedea bărbaţi asmuţiţi unii împotriva altora, femei măcelărite, copii aruncaţi de pe acoperişuri, uşi sparte de berbeci sau pietre, leşuri atârnând ireal, focuri izbucnite peste tot şi peste toate astea, urlete. Urlete  înspăimântătoare… de spaimă, blestem, huiduieli de luptă şi de ură.

În Noaptea Sfântului Bartolomeu. Cum era cu putinţă, oare ? Regele, fratele ei catolic, n-ar fi dat niciodată ordinul unui masacru. Poate mama ?

Spera că nu… Intrigile malefice ale mamei nu aveau voie să genereze un astfel de haos.

Privind împrejur nu se hotăra încotro să se îndrepte să ajute, pentru că peste tot era nevoie de ajutor.

Şi iarăşi gândul:

În primul rând, Doamna mea are nevoie de protecţie…

Duse instinctiv mâna la colier şi abia atunci realiză că viaţa ei nu o luase în considerare, de parcă ar fi fost normal să respire printre atâtea pericole. Se dezlipi greu de zidul rece şi se furişă ca o umbră ţinându-se la adăpostul clădirilor.  Aproape zdrenţuise o bună bucată din rochie când se trezi luată pe sus şi trântită de ulucile unei case părăsite de către un bărbos care trăznea a mizerie mai rău ca un animal. Rânjetul bestiei dezveli o dantură stricată şi puturoasă, care se domoli văzând colierul reginei. I-l smulse de la gât plescăind satisfăcut şi rămase în contemplarea colierului pe care îl ţinea în palmă.

Colierul dvs, Doamnă !

Margot simţi că se îneacă de furie. Apucă un par din gardul părăsit şi-i trase bestiei o lovitură cu toată puterea în ceafă. Acesta scăpă colierul şi în timp ce bălmăjea nedumerit în noroiul şanţului, colierul reveni nevătămat la gâtul stăpânei sale.

 

 

După câteva zile, timp în care revoltele luaseră o amploare extraordinară în restul oraşelor ca într-un joc de domino şi mii de oameni mureau,  află varianta oficială: că ordinul uciderii  protestanţilor a fost dat de regele Carol. Nu credea nimic, mai ales când simţea în spate intrigile Caterinei de Medicis. De altfel, nu tocmai buna mamă încercase cu o seară în urmă să-l omoare pe soţul ei cu cartea cu pagini otrăvite ? Intervenţia  colierului

Ar trebui să vă vedeţi soţul

şi dorinţa bruscă de a-şi vedea partenerul de viaţă, l-au salvat.

 

Şi-acum să creadă că nu e mâna ei ?! A mamei care a trimis-o să jure credinţă unui porotestant, iar acum dorea s-o lase văduvă ?

Văduvă de cine ? Tocmai de omul cu care împărţea  acelaşi scop: pacea oamenilor.

 

Slujnica termină coafura lui Margot şi îi reaşeză colierul protestant, de care ajunsese să fie nedespărţită. Margot mângâie pietrele de zirconium cu mintea pierdută, privindu-se-n oglindă…

Arată exact la fel

În memorie îi reveniră secvenţe de mult uitate, când, fascinată de câteva  pietre de zirconiu din laboratoarele mamei ei, îl întrebase pe bunul prieten, chirurgul autodidact  Ambroise Pare, cum se numesc pietrele acelea, pentru că sunt atât de fascinante!… Ambroaise îi explicase zâmbind: „protejează de pericole… se spune că materialul lor există de la naşterea Pământului şi a Lunii, posesorul lor se contopeşte cu Universul, fiind mereu înaintea celorlalţi semeni”…

 

Pe chip îi reveni tristeţea masacrului din ultimele zile

Aveţi încredere în steaua soţului dvs, doamnă ! Abia acum străluceşte…Franţa se va reuni.

 

Căpătând un gram de încredere, mângâie încă o dată colierul gândindu-se la grija pentru supuşii săi, la spitalele care vor trebui construite, la adăposturi… şi la mănăstiri ! Într-o lume în care minciuna şi ipocrizia era la rang de cinste, oamenii aveau nevoie şi de hrană  spirituală…

Şi intelectuală, Doamna mea. Mai ales intelectuală.

 

Mai târziu Regina Margot – Margueritte de Valois – a devenit  cea mai importantă femeie din Renaşterea franceză. Colierul protestant a rămas în memoria francezilor ca bijuteria care deschide drumuri, protejează și unește umanitatea.

 

 

Articol scris pentru SuperBlog2012.

 

0 thoughts on “legenda colierului protestant

  1. Roxana

    Excelentă poveste! Mi-a plăcut cum ai reuşit să potriveşti cerinţele obligatorii pe o poveste care te aştepţi să mai continue. Frumos scris! Felicitări.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *