Mă aşez în strana bisericii şi privesc credincioşii. Aştept să se spovedească fiică-mea. Îmi place cum se cântă în biserică, îmi place smerenia de acolo. Nu iau parte la pupături de icoane, mătănii sau altele de gen, consider că în relaţia mea cu Dumnezeu nu trebuie neapărat să epatez în „Casa Domnului”. Şi cum stăteam şi mă bucuram de linişte, apare o femeie bătrână lângă mine şi se aşează pe scaunul din dreapta mea adresându-mi-se:
-Bună dimineaţa ,domnişoară!
– Bună dimineaţa, doamnă!
– N-aveţi cumva să- mi daţi 1 leu? Îmi trebuie 5 lei pentru un acatist şi n-am decât 4.
Eu ştiam de la mama că dai cât poţi, nu-ţi cere nimeni sumă fixă aşa că îi răspund bătrânei:
– Eh, asta e acum, dacă e 5 lei fix, aşteptaţi pensia următoare şi daţi atunci acatistul.
Bătrâna nu se lasă:
– Da, dar aş fi vrut să-l dau acum. Oricum, e bine să daţi bani de pomană. Dumneavoastră nu aveţi morţi, să le daţi bani de pomană să-şi ia şi ei ce vor?
Îi răspund femeii zâmbind:
– Am morţi, dar au bani la ei, nu trebuie să le fac azi transfer.
Bătrâna stă îmbufnată frământându-şi mâinile în poală, probabil pentru că nu i-a ieşit pasenţa. Îmi vine să râd că i-am dat planurile peste cap, dar îmi aduc aminte că m-a interpelat cu „domnişoară” – cum nu prea mi se mai întâmplă în ultima vreme – îmi aduc aminte că mi-a convenit când am auzit-o, deci mă înmoi şi îi dau femeii 1 leu.
Îmi spune surprinsă:
– Bogdaproste… Cum de daţi bani de pomană?!…
– Dacă aţi şti cum de!…
Şi plec de lângă ea fără să-i spun secretul.
Aha! Deci esti sensibila la linguseala! Bine de stiut, “domnisoara” 😉
Degeaba! Ulciorul nu merge de multe ori la apă … mai ales în aceeaşi zi ! :))
Eu zic ca ti-ai luat teapa. Fiica-ta nu era langa tine, asa ca “domnisoara” in cazul asta nu se pune, era de efect daca iti zicea “domnisoara” cand era si junioara langa tine 😀
Uite că la asta nu m-am gândit…
Sunteti geniala Domnisoara Mixy 😀 ;))
Am recitit de vreo 5 ori articolul asta si inca rad de fiecare data, ai un talent absolut genial sa nimeresti in astfel de situatii dar si sa le povestesti in asa fel incat sa avem impresia ca luam si noi parte la intregul eveniment.
Daca incerc si eu norocul si va spun “domnisoara” imi faceti si mie un bine si imi recomandati o carte buna ? http://darianblog.ro/ce-carti-recomandati/ 😀 pretty please ;;)
Ţi-am spus câteva, dar nu pentru linguşeală, ci pentru că săptămâna asta trebuie să fim mai buni 😀
Colegii comentatori pot umple lista ta pentru citit 🙂
Just did it 😉
Pingback: Recomandari articole I
Eu cred ca o sa inventeze aia din BOR o creditare la acatiste ceva pana la urma. Acatiste cu banii la pensie.
Chestia asta ar merge mai bine la acatiste on-line, pentru o bună gestionare 🙂
În orice caz, găselniţa bătrânei cu încă 1 leu pentru acatist e o treabă nouă în materie de cerşetorie, pe-asta n-o ştiam.
Cât despre preţul unui acatist, am senzaţia că babele binevoitoare poartă toată vina “Cât merge acatistu’? Cât să dau?” şi uite cum ajunge să se plătească o sumă aproape fixă. O tâmpenie perpetuată de… unii.
Eu cred ca babuta aia de cum a plecat de langa tine a mai scumpit acatistul cu un leu si s-a dus la alta “domnisoara” sa ceara!Dar se cheama ca ai facut o fapta buna(teoretic) si ti s-a bifat la catastif, Uite, inca o treapta spre rai. Si asa ramanem din ce in ce mai putini astia cu gigacaloria gratis in iad…:))
offfff…o sa scapam candva de cersetori?? vad zilnic atatia oameni tineri care ar putea sa munceasca ca sincer fac tensiune cand vine cate unul la mine. intr-o zi cand ma duceam la magazin ma intreaba o fata cam de maxim 30 de ani daca am sa-i dau un euro si imi intinde un pahar de cafea cu ceva maruntis in el.bineinteles ca trec mai departe si imi vad de treaba.dupa ce am cumparat m-am dus la casa si in fata mea era tocmai cersetoarea-ce credeti ca si-a cumparat???????VOPSEA DE PAR!!!!!!!!!!!! da si era din aceea scumpa.adica vreo 20 de euro 2 cutii.pai cum naiba sa nu iti creasca tensiunea??????????
Ufff… ce ti-e si cu crestinismul asta romanesc… De ce va simtiti obligati sa dati de pomana pentru ca vi se cere?! Ce naiba?!! Dau de pomana pentru ca pot, pentru ca vreau sa ajut un adevarat nevoias, nu pentru ca-mi cere cineva _bani_ cu vreun pretext oarecare.
Eu nu mai am incredere in oameni in general, dar inca mai fac “pomeni” intr-o forma sau alta. Numai ca, atunci cand le fac, le fac pentru ca vreau eu si pentru ca sunt sigur ca “beneficiarul” chiar are o nevoie reala pe care nu si-o poate satisface prin forte proprii intr-un interval rezonabil de timp. In nici un caz nu fac pomeni pentru cotetul meu din rai (trebuia cumva sa pun majuscula?)…
Cea mai buna pomana e descrisa de zicala “Da-i unui om un peste si-l vei satura pentru o zi. Invata-l sa pescuiasca si-i vei asigura hrana pentru o viata.”
Dixit 😉
@laura: Nu te mai enerva si lasa-ti tensiunea linistita. Daca dai o cat de mica importanta unor asemenea oameni, vei sfarsi prin a le da “de pomana” si din banii tai si din sanatatea ta.
@adelinailiescu: Eu am un mic cotet in rai pe post de casa de vacanta, cand or fi instalatiile de la cazanele iadului in revizie 🙂
cata dreptate ai tu!!!sa stii ca mai sunt si zile in care chiar imi pare rau de ei si le mai dau cate ceva.
Pentru mine orice femeie care este mai vizibil mai tânără decât mine şi nu are verighetă – este domnişoară. Necazul este că o doamnă s-a revoltat zicându-mi că e doamnă (iar eu nu-i văzusem verigheta că purta mănuşi 🙂 ). M-am scuzat şi am domnit-o corespunzător 🙂 Să înţeleg că la tine ar merge modul meu de adresare obişnuit :)) ?
ăv cors! Ca să nu-ţi mai spun că ne împrietenim la cataramă ! :))
Am citit articolul inainte de Paste, dar nu am reusit sa mai las si comentariu…
Vom fi cele mai bune prietene de acum inainte, ca stiu cum sa te lingusesc. :))