Guest post: Michelle
Oameni buni, am o mare problema. Ca sa vedeti problema, trebuie sa cititi povestirea. Cand am emigrat, pentru ca nu stiam boaba engleza, am inceput sa fac masaje la un centru de fizioterapie. Paralel invatam la Scoala de Estetica asa ca mai departe am plecat la un Centru SPA. Invatasem in tara reflexo si masajul si mi-a fost usor sa-mi gasesc ceva de munca pana invatam engleza. Dupa un timp, invatand engleza am gasit ceva pe domeniul meu, dar am mentinut masajul si pregatirea SPA ca un al doilea job pentru prieteni si cunoscuti.
Acum… na! Mi-au ramas o gramada de articole pe care le foloseam cand lucram la fizio si SPA : aparat de facut aburi, masa de masaj profesionala, unelte si ustensile, creme si alte alea. Le-am folosit pe multe, multe mi-au ramas si ma gandesc serios ca daca se mai lasa cu disponibilizari, ceea ce am facut inainte imi va folosi si sa-mi deschid afacerea mea.
Dar sa nu deviem. Am niste vecini cool! Amandoi mai in varsta (sariti de 60 – dar nu arata varsta) iar el e un impatimit al lucrului in lemn si sticla.
Toata mobila din casa e facuta de mana lui. In ultima perioada si-a croit un bar foarte misto pe un colt unde are el stocate toate bauturile Americii Latine si Caraibelor, pe unde a fost, plus trabucuri si alte alea dispuse ordonat si frumos cu luminite, cu rafturi si etajere de sticla, frigider care sa mentina temperatura la 15 grade a vinurilor, cu un dulap care mentine temperatura trabucurilor. Barul e din sticla cu un stativ care contine tot felul de instrumente destinate barului cu o candela in varf…..eh… inventii… nebunie de nebunie! V-am zis omul e pasionat rau!
Stiind ei ca-s cu putin timp liber m-au chemat sa le fac masaj ca de varsta si amandoi lucreaza in conditii fizice mai deosebite inca. M-am dus inarmata cu patul de masaj si cremele pe care am inceput eu sa mi le creez. Si totul frumos! Aprind eu cu vecina cateva lumanarele de aromoterapie, dar ea aprinde si candela de pe bar ca cica sa dea frumos, aduc muzica de relaxare si bagam pe 5 difuzoare….ce mai! Era ca la SPA. Numai ca odata cu aducerea patului de masaj spatiul din living room s-a cam micsorat. Si i-am facut masaj vecinei…totul bine si frumos. Mai fac eu pauza vreo juma de ora si vine vecinul. Saracul, avea probleme si cu oasele, dar nu-i bai, macar cu muschii sa o duca mai bine. Termin cu partea de spate si-l pun sa se intoarca sa-i fac reflexo si masajul capului si de aici vine tragedia, oameni buni…
Na, acu’ si eu eram un pic obosita cu spatele si am incercat o flexare a spatelui aruncand mainile lateral. Of si mana dreapta a intrat in stativul cu instrumente de pe bar, iar din motivele fizicii binecunoscute candela din varful ei a plecat undeva la naiba in carti peste biblioteca, ceara scurgandu-se din motive de atractie gravitationala peste ecranul noului televizor extraplat, instrumentele de bar s-au insirat pe jos intr-un zgomot de s-a dus naibii tot zen-ul creat de mine. Ca sa fie treaba oabla, vecinul s-a speriat si in ridicarea lui la 90 de grade de pe pat a dat cu piciorul la crema care tocmai se afla langa piciorul lui, iar crema fiind mai lichida, s-a insirat pe pat. Ala a inceput sa urle ca are ceva rece pe picior. Deci eram pietrificata, amortita, anihilata, stupefiata…nici nu mai puteam sa respir sau clipesc cate s-au putut intampla intr-o secunda de indreptare a spatelui meu.
A venit vecina care tocmai se bucura ca i-am facut masaj ca a lucrat o saptamana la curatenia generala. A zis doar un Santa Maria…nu am stiut daca se roaga pentru ea sau pentru mine. Dar pentru ea sigur. Am lasat ceara cum era sa se intareasca si am curatat crema de pe pat cu o spatula, am terminat cu masajul si da-i smotru pe restul. Am curatat frumos ceara de pe ecran cu o alta spatula si solutie de sters ochelarii, tras cu aspiratorul incontinuu cat curatam biblioteca de micile pete de ceara care se extinsesera lateral televizorului. In fine totul a fost curatat cu exceptia materialului cu care este acoperita boxa ca prin ala a trecut ceara si s-a dus pe partea ailalta.
Vecinul ca sa ne treaca de smotru s-a apucat sa ne faca cocteiluri. Boala lui! Noi Pinacolada, el Margherita. Si baga ingradientele de Margherita in shacker bre, si in viteza lui nebuna, sa arate maiestria si talentul in spatele unui bar, ii zboara din mana shacker-ul si toata zeama aia se scurge pe jos. Saraca vecina era galbena dar norocul a fost ca s-a dus pe o portiune unde era numai parchet astfel ca s-a curatat repede.
Oricum a fost o zi de film cu prosti!
Intrebarea mea este cu ce se scoate ceara din materialul ala de la boxa, ca am incercat si pe portiuni mici cu varful de ac dupa ce inainte bagasem placa aia de panza in congelator ca sa sara ceara singura. Aveti vreo solutie, ceva? Ca tare ma simt prost fata de vecinii mei. Ei sunt niste draguti si zi ca boxa pote merge si fara chestia aia in fata, ba-i chiar mai cool dar eu tot ma simt prost!!!!!
….Dati-mi voi o solutie, cu ce iese spanacul ala de ceara din materialul de pe boxa? …
Eu zic că cu ceva cald. Dacă tot a scos partea aia din faţă zic s-o spele cu apă fierbinte şi s-o lase la uscat. Am înţeles bine, sper, e doar materialul, n-are nicio componentă electronică, nu?
E o panza aplicata peste un cadru de plastic. Practic panza e lipita de cadru (cu mai multe cadre…ca e facuta de unul caruia i-a placut lucrul minuios) si nu se poate scoate.
:))))
Habar nu am dar merci de hlizeala!
Ai zis “materialul de pe boxa”…pe mine mintea ma duce ca nu ai cum sa-l scoti si apoi sa-l cosi/lipesti la loc pe rama care-l sustine, si in cazul asta habar n-am ce sa-i faci. Daca insa omul e asa meserias cum zici si e in stare sa faca boxa ca iesita din fabrica, posibil sa mearga prin metoda prin care scoate mama ceara de pe haine dupa fiecare mers la biserica de Paste, cu tot familionul, adica: scoti panza de pe boxa, o pui intre doua bucati de ziar (vezi sa fie hartie din aia “proasta”, care sa absoarba, nu ceruita) si treci peste ele de mai multe ori cu fierul de calcat incins. Ceara se lichefiaza, trece din panza in ziar, iar vecinul nu trebuie decat sa puna panza la loc.
n-am cum sa-l scot de pe cadrul ala de plastic…..practic e lipit cu caldura cred iar cadrul arata ca un fagure de miere…..spanac!
Chiar crezi că mai poate să se concentreze cineva pe aici? Îmi pare rău, dar …greu va fi. Eu încă mai hohotesc de râs aşa că fug repede până nu mor pe aici de atâta haz. Deşi …nu ştiu dacă e frumos ce zic. Doamne! Cât umor poţi avea! Cine se mai gândeşte la ceară? Sper, totuşi, să găseşti soluţia. Eu nu o am.
Merci! Sa vezi cum e cand ma apuca pe mine curatenia si altii fac mizerie!
cu feonul si cu sugativa ori ceva absorbant……gen bumbac ceara de albine nu se dilueaza….ori in timp ce incalzesti locul cu feonul indepartezi ceara cu o perie sau o pensula aspra
De pe stofe se scoate cu fierul de călcat (încins, evident) şi hârtie igienică sau prosoape de hârtie.
Încearcă pe un colţ al materialului, să nu faci o boacănă mai mare…
sau poate ai un aburitor..daca nu cu jetul de aer fierbinte de la fierul de calcat…si cu inginerica 🙂
Exista pistoale cu aer cald (seamana cu uscatoarele de par, doar ca ajung temperaturi si debite de aer mult mai mari). Preferabil foloseste unul cu temperatura reglabila (ca sa nu aprinzi materialul textil). Sufli aer cald pe o parte si pe cealalta tamponezi cu hartia “inginerica”.
Un bun solvent ar fi benzenul, apoi esenta de terebentina, dar nu stiu daca nu ar afecta culoarea tesaturii sau materialele suportului. Uite ce scrie pe www. proapicultura. ro / ceara.htm:
“Ceara de albine este insolubilă în apă şi mai mult sau mai puţin solubilă în diverşi solvenţi organici. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceară pentru 100 g benzen, la 45°C). După benzen urmează esenţa de terebentină. Alcoolul la cald nu dizolvă decât foarte greu ceara dar, în schimb, o separă foarte bine de propolis care este foarte solubil în alcool.
.Punctul de topire al cerii pure este de 64°C +/- 0,9°C. Pentru ceara nepurificată, variaţia punctului de topire este destul de importantă, minima fiind de 62°C, iar maxima de 65°C.
.Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire ; pentru ceara pură el este de 63°C +/- 0,9°C. Masa volumică este de 927 kg/m3 minimum şi 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) la 15°C.”
mamaaaaaaa!!!!!da`de unde stii? 😀
M-ai pierdut cu masa volumica undeva intre punctul de solidificare si punctul de topire. Imi da cu da cu virgula la tangenta da’ nu conteaza. Nici nu stiu daca-i ceara – ceara sau alta ceara…naiba stie ca e toata intrata in panza. Si cine naiba mai stie de la ce set de aromoterapie mai era si candela aia!
Dar dupa cate comentarii au fost o sa incerc faza cu foenul ca vad ca e cea mai logica. Benzen si terebentina habar n-am unde pot gasi dar o sa intreb pe la magazinele de vopseluri. ei trebuie sa aiba habar desi unii vanzatori de pe aici sunt dusi cu pluta rau.
Multumesc mult!
Cum au zis și antevorbitorii mei, încearcă cu phoenul. La haine, se face cu fierul, dar tu n-ai cum, din cauză de ramă.
Pui rama cu fața-n jos, pe hărtie absorbantă, treci cu phoenul de jur împrejur – nu stai pe loc! și când se moaie ceara, tamponezi hotărât, cu alt ghemotoc de hârtie să treacă prin sită în hârtia absobantă de dedesubt. Schimbi hârtia-sugativă, repeți. Până iese cam tot.
Dup-aia, încerci cu periuța de unghii, pe uscat. Dup-aia, cu benzen, terebentină, alea.
Probabil materialul sită e plastic, nu bumbac ori ceva. Dacă insiști prea hotărât cu căldura, șansele sunt că ți se încrețește și aia e!
Desigur, te poți duce la magazin de textile cu rama, și ceri material similar ori identic.
P-ormă, tai tot ce s-a pătat și lipești material nou.
🙂 Pare într-adevăr scenă din filmele de comedie. M-am amuzat şi eu, ca şi alţii de necazul altora. MRDudu şi Blegoo ţi-au dat sfaturi bune, zic eu. Eu aşa aş face, ca să încerc să scot pata de pe material.
eu ce sfat sa iti mai dau ca ti-au dat restul tot ce se putea.iti urez bafta.
Subscriu.
Michelle, dacă-ţi iese, fă un tutorial pe tema asta 🙂 În rest, jos pălăria! Eşti mare, dacă ai reuşit să-l scoţi pe Blegoo din umbră!…
Râzi tu râzi, Fată-Frumoasă… da’ purceaua…
Serios acuma: Eu chiar am trecut printr-o situație similară – vroiai să tac dîn gură?
Mă rog, io aveam scule, pistol de căldură, alea.
Tot am boccit treaba – merge, pînă la un punct de… unde… mdeah, ca mascul, îți pierzi răbdarea (ce măsa, o să stau o lună să curăț la asta?) și încrețești sita aia, dreaq’ s-o ia!’. Oricum, e muncă dă chinez bătrân – ori dă fimeie care n-are copii.
La final, am tăiat/jupuit materealu’ dă pă rame – care era dă plastic- materealu’ fiind lipit, (am râcâit tot) – fics cum zice Mișelina… m-am dus dreaq’ la prăvălia dă metraje… cu o bucată dă semplă… și le-am zis:
“Vreau doi metri… da’ să fie negru!”
Ei… n-aveau fics egzact… da’ era ceva cam tot p-acolo.
Am luat, am lipit, am isprăvit povestea, i-am dat omului înapoi măștile dă difuzoare – ca noi! N-avea praf, era ca dîn fabrică! Nu s-a prins nimeni că era matereal nițel mai diferit…
Asta ca să mă-nvăț minte să nu mai mă-mbăt ca porcu’ la sindrofii.
Păi… nu?
Păi… da.
Eu n-am păţit-o, m-am abţinut cu artă 😀 numai că mă refeream la faptul că de văd tare rar pe blog 😉
Io vin, amușin… da’ dacă n-am la ce să latru, ce să fac?
Să latru degeaba?
🙂
Să mârâi un “vaaiii, ce bine scrii…”?
Scrii bine, te-am recomandat în dreapta-stânga… mai mult nu pot.
🙂