senzaţionalul spam mioritic

By | 2013-10-18

M-am săturat de aurolaci. Că umblă pe afară sau se tolăgesc să doarmă liniştiţi pe bănci, hai, treacă-meargă, poţi chiar să te “distrezi”. De exemplu, i-am văzut într-o zi pe doi băieţi de la poliţia comunitară dând cu spray după un aurolac să-l alunge şi-ăla nu se dădea dus, dar pulverizarea sprayului s-a fâsâit purtată de vânt către e o doamnă din staţia de autobuz. Bineînţeles că a ieşit circ şi doamna avea dreptate.

Ieri era un aurolac în autobuz. L-am văzut târziu că altfel coboram, dar se închiseseră deja uşile. Am zis că mor cu zile când am văzut  femeile din preajmă afişând o o paloare verzulie de la mirosul care se isca din împuţitul ăla.

(Vă avertizez că urmează imagini care vă pot afecta la stomac – pfuai, ce frumos am zis, sunt mai tare ca ăştia de la televizor!!)

Ţineam deci strâns maţele în hăţuri şi astea mă ascultau aproximativ docile, dar …

(păzea!deja urmează imagini care vă pot afecta acustic şi dacă mai scriu şi cu galben paranteza asta, risc să mă asemănaţi cu un ziar-site de ştiri, ca aici !!!)

…ar fi fost şi mai bine dacă nu aş mai fi auzit înghiţitul în sec al don’şoarei din dreapta mea – ştiţi voi, ca atunci când, din motive de graviditate sau de mahmureală, încerci să-ţi trimiţi voma stânga-mprejur cu jumătăţi de horcăială.

Cu chiu cu vai am reuşit să mă abţin până la destinaţie.

La muncă am încercat să uit de toate relele în faţa unei ceşti de cafea, dar în timp ce sorbeam încântată lichidul fierbinte,  un coleg a început să se plângă altui coleg că nu reuşeşte să scape dintr-o relaţie nasoală, discuţie care mi-a acrit uşurel feng-shui-ul. El povestea plin de necaz, iar eu nu reuşeam să citesc nici măcar un titlu de ştire mai normal – pentru că pe cele senzaţionale le feresc din pricipiu – fără să nu-mi apară câteva reclame colorate în ochi care să mă urmărească pe pagină ca-n western, şi nu puteam să dau un click aiurea fără să risc să intru pe alte câteva situri păguboase gen bile sau XXX. Să fim înţeleşi.

Cică dacă ţi-ai dat consimţământul să primeşti veşti de pe un site, se cheamă că cele 20 de mailuri pe care le primeşti pe zi de la acel site  nu este spam. Aică dacă ai zis o data DA, nu mai scapi, te-ai legat pe vecie, nu există divorţ. Îmi priveam colegul pe deasupra monitorului şi îmi era milă de cazna lui de acasă, dar mai milă mi-era mie de cazna mea de pe internet. Ca să nu mai zic de sms-urile de la operatorul de telefonie mobilă, care mi-au umplut căsuţa de mesaje câştigătoare!

Seara, în drum spre casă, nici n-am apucat să mă urc bine în tramvai că s-a aruncat şi un aurolac în urma mea, iar uşile s-au închis.

Un bărbat a început să ţipe la împuţitanie:

– La prima te dai jos sau te calc în picioare! Dă-te dracu’ jos, chiar vrei să murim?!

Tramvaiul a deschis uşile la prima şi pentru că aurolacul nu se clintea, ci se ţinea strâns de punga lui din mână, bărbatul s-a ţinut de cuvânt, s-a ridicat de pe scaun şi l-a luat la şuturi.

Aurolacul a coborât bălmăjind neindescifrabil.

Între timp, pe scaunul pe care stătuse bărbatul s-a aşezat o femeie.

Începusem să respir coerent, să mi se aerisească plămânii şi creierii şi taman mă gândeam: “Uite domne, ce bine e să vezi că oamenii nu tolerează spamul jegul şi iau atitudine pentru binele societăţii.Lucrurile se îndreaptă spre bine.”

Şi când am terminat de gândit gândul frumos şi bun, bărbatul s-a apropiat de scaunul lui şi i-a spus femeii care i-l ţinuse cald:

– Doamnă, nu vă supăraţi, ăsta e scaunul meu!

Femeia s-a ridicat şi spiritul cavaleresc  a făcut infarct undeva în cer.

 

Articol bun de Vocea din Castel

 

31 thoughts on “senzaţionalul spam mioritic

  1. B

    Avea abonament cu loc… Si chiar daca nu ar fi avut: si-a castigat locul in lupta dreapta 😀

    Reply
  2. Andreea D.

    Băbuţele care-şi auncă sacoşele pe scaun de la intrarea în tramvai sunt cele mai tari. Ştiai că babele au locul lor în autobuz? Ei bine da, în 381 locurile din faţă sunt rezervate în prealabil, iar dacă ai nenorocul să stai acolo e bosibil ca baba să se transforme în zombie şi să-ţi trântească replica “ăsta-i locul meu”…chiar dacă tot autobuzul e gol, iar tu şezi pe locul ei.

    Reply
    1. Dani Corban

      Frumos sa fii tanara, in putere, emancipata si cu toate tiglele pe acoperis, este? 🙂

      Reply
      1. mixy Post author

        @Dani, lasă fata!…Numai o babă care poate să alerge poate să-şi arunce sacoşa de la distanţă, deci e o babă vie
        @Andreea, Am păţit aseară fix viceversa. Am vrut să-i dau locul unei băbuţe, dar m-a oprit:
        – Nu. nu, stai liniştită, poate eşti obosită…
        Şi vorbea serios.
        Deci babele se schimbă 😀
        Adevărul e că e mult tineret bolnav şi babe sănătoase.
        Pe de altă parte, e O GRĂMADĂ de tineret nesimţit.

        Reply
        1. Andreea D.

          Nu prea am obiceiul să stau pe scaun în R.A.T.B., decât la drum foarte lung, dar aseară dacă tot era gol am zis să mă aşez. Numai că baba mea mi-a spus că stau pe locul ei.
          Dar v-a venit cumva pe la urechi cum că scaunul cedat e un fel de panaceu? Ei bine vârstnici se opresc subit din tuşit (sau cum doamne iartă-mă li se manifestă boala) atunci când le cedezi locul-

          Reply
  3. Javra

    Nu înţeleg discriminarea asta. Babele au locuri rezervate pe scaun, iar aurolacii n-au voie în autobuz nici măcar în picioare? Trebuie să se facă o ligă a aurolacilor, care să le apere drepturile, precum există pentru homosexuali.

    Reply
  4. Hapi

    Deci sunt avantaje pe-aici prin provincie 🙂
    Cred ca de vreo 3 ori in viata am vazut aurolaci.

    Reply
          1. mixy Post author

            Păi da, dar te-ai distrat pe seama funcţionărimii, nu a aurolacilor :)))

          2. Hapi

            A birocratiei, a taximetristilor, a oamenilor-roboti (da, am vazut, avem si noi la Cluj dar parca la voi erau mai multi o fi din cauza distantelor lungi )

            Din pacate in afara de iesirea despre care-ai citit, nu am prea apucat sa vad partile frumoase

            Exceptie Palatul Parlam, bifat, placut…..da tot n-o sa creasca vita de vie pe el

  5. Silavaracald

    Asta-mi amintește de vremuri de mult apuse, când așteptam să descarce pâine la magazin. Mai mereu se găsea câte un malac care să le dea o mână de ajutor vânzătoarelor, după care, evident, primeu pâine înaintea tuturor (că doar prestase, nu ca noi) chiar dacă era ultimul la coadă.
    Deci, da. 😀

    Reply
    1. mixy Post author

      Eu ştiu vreo 2 d-ăştia care încă mai trăiesc! Între timp, lumea e mai bună şi face pomeni. Să vezi haleală pe capul lor de sfinţi şi sărbători!

      Reply
    1. mixy Post author

      La mine în sat a vorbit doar despre fete care merg cu blugi de-ăia sfâşiaţi la spovedanie.

      Reply
      1. RMDudu

        Bine ca s-a abtinut de la pomenirea celor fara blugi… cine stie ce iesea din predica aia cand se indreptau enoriasii de sex masculin spre birtul local 😀

        Reply
  6. laura M

    mie sincer imi pare rau de aurolaci.noi avem o casa,o familie,mancare calda,ce-i drept muncim pentru asta dar cred ca si lor le este destul de greu.
    p.s.sa nu ma criticati prea dur pt ceea ce am spus.

    Reply
    1. mixy Post author

      Nu te criticăm. Şi mie îmi pare rău de alcoolici. Noi, restul, putem sta în abstinenţă luni întregi fără să bem, iar ei n-au încotro şi beau. 😀

      Reply
      1. shori

        dar de aia care nu se pot abtine sa manance ce zici??? 😀

        Reply
  7. Dani Corban

    Apropo de spam, mi-am facut un site atat de tareee. ATAT de tare! O sa fie imens in cateva luni. Tare si imens, garantat.

    Reply
    1. mixy Post author

      Supeeeer!
      Să-ţi fie de bine!!
      Şi să fie “tare şi imens”, cum spui!

      Reply
  8. Laura

    Mai bine nu citeam ultimele randuri 😀 Era prea frumos sa fie totul perfect 🙂

    Reply

Leave a Reply to Bianca Badea Cancel reply

Your email address will not be published.