Mamaie faţă-n faţă cu unul din băieţii ei, acum bătrân şi-ăsta. Nu s-au avut niciodată bine, ea a fost tare-n clanţă, el căpos, au avut o relaţie rece spre deloc. Se împung ori de câte ori se văd. Acum mamaie e supărată că nu-i mai merge decât un ochi de aragaz, aşa că-l întreabă pe fi-su, care între timp e destul de chiabur:
Mamaie : Auzi, mă? Nu-mi cumperi şi mie un aragaz?
Unchiu-meu: Nu-nu! Văd că ai aragaz!
Mamaie : Am, da’ nu mai merge decât un ochi!
Unchiu-meu : Ce-ţi trebuie două ? Eşti femeie bătrână, ţi-arde să pui cratiţe la foc? Nu vezi cât eşti de mare? Abia te mai duc picioarele!…
Mamaie : Da, da. Râde ciob de oală spartă, crapă scaunul ăla de câte ori de mişti pe el!
Unchiu-meu : Crapă că e scaun de văduvă babană, nu de la ghiozdanul meu!
Mamaie , clătinând capul a pagubă: Of, Doamne!… O să mor mâine-poimâine, şi-o să-mi plângeţi urmele!…
Unchiu-meu : Aiurea, ce vorbeşti? Dacă mori, nici nu te îngropăm, ca să-ţi luăm pensia.
Mamaie : Mă, tu eşti tâmpit? Cum să faci aşa ceva? N-ai voie să iei pensia decât din luna în care am murit…
Unchiu-meu : Ce vorbeşti, bre, păi te-mpăiez!
Mamaie : Ce?!???
Mama îi aude şi icneşte ca şi când i s-ar strânge maţele galop la gură. Un om împăiat rămâne totuşi un om împăiat care se împute!
Frate-su (unchiu-meu) îşi ia seama şi zice: Ba pardon, m-am răzgândit, te turnăm în beton cu o mână-n sus, ca şi cum ai saluta poştaşul când aduce pensia, să n-aibă ăla dubii că nu eşti acasă!
Mamaie, către maică-mea : Ştii de ce face asta nu?
Maică-mea: Nu, nu ştiu, de ce?
Mamaie : Lasă că-mi ia pensia, zgârcitu dracu’, da’ nici pomană nu vrea să-mi facă, să vezi tu !
Esti sigura ca unchiul tau n-a fost adoptat?
Nu, atât s-a priceput mamaie…
Mamaie ar face bine să-și facă singură pomană, de-acum, din timpul vieții, că nu se știe. În unele locuri din Oltenia se practică asta. 🙂
Te rog nu-mi aduce aminte…
Ochiu’ se rezolva: trebuie demontata tabla aia si curatat sub ea (sa mai infunda “traseul” ala).
Pai si mamaie de ce nu i-a zis ca o sa-l bantuie pan’ s-o plictisi?
Asta-i faza gen mamaie (a mea): piciule (asta-i tata, ginerele), ce face gugu?
tata: pai ce sa faca, zicea ca abia asteapta sa ajungi si tu, ca s-a plictisit singur acolo… (tata numai ce venise de la parastasul de 40 de zile, mamaie era gramada in pat, cica nu putea sa mearga la cimitir [eu cred ca putea, da’ fix ca n-avea curaj, ca daca… ] evident ca tatal meu & mamaie se aveau la fel de bine ca unchi-tau cu mamaie, si, in plus, nici tataie nu murise de dragul lu’ mamaie)
Măi, să ne înţelegem, nici mamaie n-a fost uşă de biserică… Relaţiile nu ajung aşa denaturate decât prin multă muncă 😀
Evident ca n-o sa-i faca pomeni! Ca nu poate sa fiarba si sarmale si coliva pe un singur ochi de aragaz.
Ar putea veni cu sarmale fierte la el acasă… 😉
Zice el acum aşa dar şi când i-o bântui nopţiile şi zilele o să se roage să ajungă la ea :))
Da, doar ca s-o “publice” pe vreun canal de “stiinta” la categoria “Fenomene ciudate” si sa incaseze “drepturi de autor” 😀
Ce-mi plac mie relaţiile armonioase în familie…
… şi mie…
Prefer să cred că sunt oameni incompatibili, decât să cred că n-au suflet. Ce fel de om este şi ăsta să-i spună aşa ceva mamei lui. Deşi mă gândesc că probabil e doar gura de el şi n-ar face aşa ceva. Pe de altă parte se spune că neamurile nu ţi le alegi, aşa că trebuie să trăieşti cu ei la bine, la rău şi mai ales pentru pensie, în unele cazuri.
Nu ar face aşa ceva, îşi varsă şi el frustrările cum se pricepe.
(dacă ar merge, aş face-o eu! De ce să-i ia el pensia ?!? =)))))) )