E drept că e criză. E drept că nici nu apuci să deschizi gura să spui că e criză, pentru că încep interlocutorii să plângă instant. De propria lor criză, nu de criza ta. E fiecare cu criza mă-sii, înţelegi?
Eu am înţeles. Ce n-am înţeles a fost achiziţia telefoanelor din firmă. S-au înlocuit nişte bombe de telefoane de-acum vreo 10 ani, cu alte bombe de telefoane lansate anul curent. Telefoane ieftine. Mai ieftine decât jucăriile nepotului meu. Telefoane cu taste mari şi sonor de sirenă de război.
Şi-atunci normal că l-am întrebat pe directorul adjunct:
– Domne, chiar aşa săraci suntem de-am cumpărat telefoane ieftine?
– Bref, sunt ieftine, dar utile. Tu nu înţelegi utilitatea lor…
Propoziţia i-a fost întreruptă de unul dintre colegi, un agent de vânzări care vorbea cu şefu-ăl mare la telefon:
– Da, şefu… sigur, şefu… îi iau toată marfa înapoi… am înţeles, e în insolvenţă… da, şefu’, câteodată sunt mai dobitoc, aşa… Să trăiţi!
Nervos, a închis telefonul şi l-a trântit pe muchia dintre birou şi zicând mârâit un „Băga%”¤/ -aş!!” şi alte câteva mârâieli ghicibile.
Atunci directorul adjunt m-a privit zâmbind:
– Acum înţelegi utilitatea telefonului bombă?
Astea mai noi nu se inchid instant, si cum omul nu a mai rezistat si a zis “de bine” imediat ce a terminat convorbirea, iti dai seama daca auzea seful???
=))))) şi tu ai telefon nou??
Nu, dar am un coleg care a aflat pe propria piele ca nu e bine sa injure decat la 10 secunde dupa ce a inchis telefonul 😀 Eu ma ghidez dupa anuntul unei firme de IT care zicea ca angajeaza persoane cu IQ mai mare decat telefoanele pe care le detin :))
Măi şi am un obicei prost să nu prea închid convorbirile!… Anunţul e pe bune?
da, e pe bune, numai ca firma nu era de la noi; o tara nordica, nu mai stiu sigur: Norvegia, Finlanda, ceva de genul asta
asta cu inchisul convorbirii imi aduce aminte de o faza de acum cativa ani cand am vorbit cu tata si la final nici eu nici el nu am inchis, in ideea ca o face celalalt…mi-am dat seama eu dupa vreo 40 de min, noroc ca era abonament cu minute incluse 🙂
E bine că vorbeai cu taică-tău. Mie îmi merge meliţa cu telefonul deschis şi crede-mă, mi-aş dori să fie tata interlocutorul meu !
:))) nu stiu ce sa zic… tata ma stie fata cuminte…
eu nu inteleg alta: la noi se vor face reduceri masive de personal, si, cu toate astea, s-a organizat un mega party de sfarsit de an in club de fite cu invitati de soi, gen d-aia care nu au tarife sub 8000 de iepuroi…
Eeeeee… ai noştri fac un mini party miniatural în locaţia unora care au să le dea bani 😉
faceti petrecere???? ce draguuuuttttttt…noi nu 😛
Adevărul e că pe piaţă sunt nişte telefoane pentru oamenii în vârstă, cu tastele mari, să le vezi de la 2 metri şi sonerie zgomotoasă, greu să n-o auzi. Nu ştiu dacă sunt rezistente la şoc. Ar fi foarte bun pentru mamaie.
E mult prea chioară pentru ce e pe piaţă :))
Apropo de criză, de telefoane – chiar dacă nu vorbim de cele din bibliotecă – de câtva timp mă uit pe toate site-urile în căutare de un telefon pe care să-l cer Moşului să mi-l aducă. Îmi fac cu ochiul unele care n-au cum să intre în traista moşului, dar eu totuşi sper încă. Cât despre telefoanele voastre de la birou, cred că ar fi fost mai ieftin să se cumpere o bilă antistres pe care s-o loveşti, de câte ori te enervează cel de la capătul firului. Am văzut şi o haioasă păpuşă vorbitoare “sugrumă seful”. Unii oameni sunt foarte creativi când sunt nervosi :))
Le-ar trebui bile cât cele din clopotele patriarhiei! :)))
Ce mandra eram de primul meu….Bosch parca. Avea vreun kil, cat laptopul de acum, Dar isi facea treaba 🙂
Eu aveam o Nokie stil cărămidă, cu antenă. Spărgeai lejer capul cuiva cu el 😀
da, dar ce telefon a fost…
Multifuncţional… Acum se sparg dacă bate vântul în ele…
Apropos de telefoane: m-am retrogradat singură de la un smartPhone la un Nokia care nu mai trebuia nicicui în casă. Rezistent și pe care te poți baza oricând. Nu-s pentru mine fandoselile astea de touchscreen sau mai știu eu ce sofisticării. Dar dacă s-o inventa unul care să calce haine în locul meu, musai îl iau. 😀
Eu nici măcar n-am avansat cine ştie ce. Mă uit că acum se fac plăţi cu telefonul mobil, dar în nici un caz cu vreuna din bombele pe care le am în casă 😀
Eu nu mi-am dorit sa avansez. Raman fan Nokia si de obicei iau cel mai ieftin model sau maxim urmatorul de pe lista. Singurele mele doua cerinte sunt: sa tina bateria si sa sune tare (sau sa vibreze tare, dar n-as fi vrut sa se interpreteze :D)
Mie îmi place şi netul. Pe mobil 😛