vânătoarea de cadouri. prin casă

By | 2013-12-13

Înaintea sărbătorilor de iarnă încep foşnelile tăcute prin casă, apariţia inopinată a câte unui membru al familiei când ţi-e lumea mai dragă, închisul uşurel al uşilor şi mersul tiptil, în vârful kilogramelor. Toate aceste treburi se întâmplă într-o familie cu mulţi membri, într-un apartament maiestuos din capitală care are maximum 10 paşi lungime dintr-un capăt în celălalt, asta dacă te crăcănezi suficient de mult la fiecare pas şi te mai urci şi pe mobila de lângă perete ca să poţi măsura cum trebuie!

Locurile de ascuns cadouri sunt printre cele mai diverse: în pantofi (se vezi ce frumos miros creioanele pe urmă!), cutii de dero folosite, maşina de spălat (era să spele mama o dată nişte cărţi!), şosete (curate!), pulovere (când am scos ceasul lui Mixu l-am trântit pe jos de-am zis că nu mai are stramă de şurub pe şurubel în el! )

Ieri voiam să intru în debara, să depozitez într-o cutie veche de pantofi o cană personalizată pentru mama. Din uşa debaralei ieşea în afară taman fundul mamei, care nu ştiu ce cotrobăia pe-acolo (mama, nu fundul ). Am ascuns cana la subraţ şi m-am apropiat să văd ce face. Era atât de concentrată,încât când mi-a simţit respiraţia în ceafă a sărit cât colo, cu tot cu ambalajul care-i forfotea în mâini:

– Aoleu ce m-am speriat! Ptiu! Am zis că mor!

– Ce faci aici, mamă?

– Ce să fac? Uite, căutam ceva… Da, căutam ceva.

Şi a rămas cu explicaţia neterminată şi cu un aer vinovat.

– Şi aia din mâna ta ce e?

– Cum, nu ştii ce e? s-a mirat mama. Atunci înseamnă că altcineva l-a ascuns…

– Hmmm… Şi tu ce căutai aici?

– Bine- bine! Am uitat unde am ascuns nişte cadouri. Am transpirat degeaba căutându-le, că nu-mi aduc aminte unde le-am pus!

– Dar ţi-aduci aminte să le fi cumpărat?!

Încruntătura ei m-a dat eficient un pas înapoi. Apoi a întors încântată statueta pe toate părţile:

– Şi zi aşa… o să primesc un îngeraş?

– Şşşt! Dracu’ ştie! Vorbeşte mai încet şi pune-l la loc, ţi l-o fi luat nepoată-ta!…

– O fi pentru mine sau pentru tine?

– Nu ştiu, măi femeie, hai dă-te de-aici dacă nu mai ai treabă.

Înfofoleşte statueta înapoi în ambalaj şi o pune la loc, după uşă. Se dă un pas mai încolo, să plece, iar eu mă caţăr pe raft după cutia de sus, ascunzătoarea mea.

O aud pe mama întorcându-se în loc şi-mi îngheaţă şira spinării.

– Auzi, dar dacă primeşti tu îngeraşul, mi-l dai mie?

– Da!!! ţip supărată, iar ea se hotărăşte în sfârşit să plece.

Reuşesc să ascund repede cana, şi fata mea apare în uşa debaralei. O iau la sigur:

– Bine, fată, după uşă ascunzi tu îngeraşul pentru mă-ta mare?!

Fata duce uimită mâna la gură:

– Oh, shit! Nu era pentru mamaie…

 

0 thoughts on “vânătoarea de cadouri. prin casă

  1. Roxana

    :)) Îmi amintesc că pe vremea copilăriei mele – fratele meu era cel care descoperea unde sunt toate cadourile şi bineînteţes mânca din ciocolăţile dosite. Acum sunt şi eu în situaţia mamei tale, uit unde am pus cadourile, ba mai mult, uneori uit şi ce-am cumpărat. Aşa s-a întâmplat că o cravata frumoasă pe care i-o luasem pentru Crăciun soţului meu, am găsit-o cândva de Paşti, la curăţenie 🙂 Din fericire nu era perisabilă, aşa că a fost un cadou binevenit pentru Paşti…

    Reply
    1. mixy Post author

      :)))) Aşa am uitat eu de o eşarfă pt sor.mea. Când am descoperit-o, mi-am însuşit-o şi mi-a plăcut (normal, era cadou luat de mine).
      Culmea e că pe urmă mă întreba sor-mea de unde am eşarfa aia, că i-ar plăcea şi ei … :))

      Reply
  2. Andreea D.

    :)) hehe
    Mie-mi plăcea termibil înainte de Moş Nicolae să o fac pe detectivul şi să caut ascunzătoarea Moşului şi să-l demasc în faţa alor mei.

    Reply
    1. mixy Post author

      Şi eu le căutam. Mă jucam cu ele, le puneam înapoi… bine că între timp apăreau mai multe chestii cu ascunzători diferite, altfel câţiva ani la rând Crăciunul n-ar mai fi fost surpriză.

      Reply
  3. Silavaracald

    Ofer eu loc pentru ascunzătoare, voi numai aduceți cadourile la mine!
    (Dacă aveți noroc, poate o să le și primiți înapoi. ;)) )

    Reply
  4. dushurece

    rofl. colegele mele le tin la birou, le impacheteaza la birou..etc :)) why bother…eu le tin in masina

    Reply
    1. mixy Post author

      Aşa am făcut eu într-un an, şi a îngheţat sistemul bebelui care face pipi. Pe cutie scria că face pipi, dar el să facă mai ba, că înţepenise urina în el în frigul din maşină…

      Reply
      1. RMDudu

        Pai trebuia transformat in masina de facut cuburi de gheata. Merg de minune la un whisky 😀

        Reply
        1. mixy Post author

          Meeerg. Dacă se upgradează şi wordpresssul de exemplu! X(

          Reply
  5. shori

    Sora-mea era experta la cautat cadouri…de cele mai multe ori era extaziata de ceea ce gasise si abia astepta sa le primeasca oficial, numai ca – ghinion – la impartirea darurilor descoperea – in majoritatea cazurilor – ca gasise cadourile pentru mine :)) iti dai seama ca ceea ce primea ea era din start pe lista neagra, nu-i dadea nici o sansa

    Reply
    1. mixy Post author

      Nouă ne luau cadouri cam la fel, diferenţa de vârstă între noi fiind de vreo 4-5 ani. Şi se mai mirau că mă joc cu păpuşi la 15 ani…
      :))

      Reply
  6. belgianca

    :)) Eu nici macar nu ma mai chinui – le ofer cand le-am cumparat. :))
    Apropo, am cumparat niste ciocolata sa o fac cadou si pana sa o trimit in Ro, am pus-o in dulapul cu pahare, ca acolo am mai gasit loc. Am pazit-o ca pe ochii din cap caci care cum deschidea sa ia vreu pahar, saliva de zor. 😀

    Reply
    1. Hapi

      Asta e si pacatul meu. Adevarat, anul asta am avut de dat (din fericire) mai multe cadouri. De Craciun au mai ramas de oferit 3 surprize

      Dar ceeeea mai mare surpriza a fost cand minunata haina cumparata pentru mama era…cu 2 numere mai mica 🙁 Bad Santa

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *