moartea unui frigider

By | 2014-07-17

M-am certat şi mă cert în continuare cu mama şi cu mamaie vizavi de pomeni. Nici dacă făceau botez nu era aşa agitaţie şi stres. Eu am zis întotdeauna că cea mai mişto pomană e să te duci într-un colectiv la muncă, la şcoală şi să ţipi în gura mare:„Bă, fac pomană, care, ce vrei să mănânci?” şi saturi nişte burţi disperate de foame, plus bucuria de a primi ceva mocca, dar vezi? Nu se pupă cu planurile lor, că ce-or să zică Ghorghiţa, Frusina şi Irina când or vedea că n-au aşezat masă cum trebuie în curte, cu vas de mâncare dat acasă, perechi de oameni care vin în ture şi popa omenit de la bani până la bucate?

Şi ia uite cum a început mama să care diverse de haleală întru pregătirea super-pomenii. Frigiderul nostru, care de obicei arată ca o scroafă gestantă – că mama e grijulie, poate veni oricând un bombardament, noi şi urmaşii urmaşilor noştri avem ce mânca 6 luni de-aci încolo – acum s-a opintit greu, a intrat în colaps şi n-a mai vrut.

Când s-a văzut mama cu frigiderul mort şi plin de mâncăruri pe căldurile astea, am zis că moare. Abia venisem de la spital şi mai mult tremura decât vorbea spunându-mi ce s-a întâmplat.

Vă spun sincer, pe de o maaaare parte, mă bucuram. Îşi merită soarta, nene, sunt total anti şi împotriva tâmpeniei de a munci şi cheltui a nebunie ca să vadă satul că pomana e în grafic. Deci, şi-o merită.

Pe de altă parte, îmi era milă de ea, arăta şi ea în prag de colaps.

Mintea mea a căutat febril soluţii de rezolvare a crizei fără frigider, ora 8 seara, mâncare ca la nebuni:

– de cumpărat frigider din magazin – am dat câteva telefoane pe la magazine şi toţi l-ar fi adus a doua zi, deci pa mâncare !

– de dus mâncarea pe la vecini – NU. Cum dracu’ să te duci la uşa cuiva să spui: „Vecine, pot să îţi ocup şi eu în noaptea asta măcar 2/3 din frigider?”

– de cumpărat frigider din magazin şi cărat cu mâinile goale în tramvai şi pe scări, 4 etaje. NU. Bărbaţi canci, mama tremura, eu eram frântă, fi-mea şi prietenele ei sunt prea anemice pentru sporturi de genul ăsta.

– de sunat la reparaţii: Mamă, aveai tu numărul unui nene care a venit atunci când…Caută în carnetul ăla…

Mama sună. “Domne, mi s-a stricat frigiderul.”

Nenea zice că e aproape 9 seara, a băut bere deci nu se poate deplasa.

Mama, aproape plângând:

– Domne, trebuie să vii să-l faci, că şi-aşa sunt supărată că e plin cu mâncare şi mâine nu sunt acasă, că trebuie să-i iau reţeta lu’ maică-mea că după ce că e chioară şi are destule, acum i se coagulează şi sângele ! Şi nici nu ştiu cum să mă împart că soţu’ e în spital, e vai de capul lui şi plin de metastaze şi abia mai merg de durere şi de câte am pe cap, de  nici nu mai pot de nervi!!! Deci trebuie să vii!!

Nenea zice că vine, să se liniştească.

Ea în loc să se liniştească, chiar îi venea să plângă. Zic:

– I-ai zis de toate şi ai uitat să-i spui că a intrat nepoată-ta la unul dintre cele mai bune licee din Bucureşti.

Râde. Râde nervos, se descarcă:

– Nu cred că-l convingeam să-mi repare frigiderul… (apoi frângându-şi mâinile) aoleu, ce mă fac dacă nu-l repară?!

 

 

34 thoughts on “moartea unui frigider

  1. dush

    ete mnaaa. n-am stiut ca fac pomeni, da sa fie primit :)) Io-mi indop colegii de munca cu tot soiu’ de experimente d’astea dulci de le vezi postate pe FB. Inseamna ca is la zi cu tot neamul :))
    dar da. votez cu tine nu cu varsta a 3-a :))

    Reply
    1. mixy Post author

      Ahaaa, deci credeam eu bine că lumea postează dulcissime pe net doar ca să dea bine, că de dulci, vai şi-amar ! 😀
      Mulţam de vot 😉

      Reply
  2. ady

    afland el de astfel de obiceiuri minunate, insotite de datorii la toate magazinele si toate neamurile, dl tata personal (in viata, sanatos si in putere) ne-a pus in vedere de mai multi ani (mie si lu’ fratelo) ca el se intoarce si ne bantuie daca ne dedam unui semenea dezmat financiar si culinar in viitoare astfel de ocazii.
    ps. depinde unde lucrezi. ca am colegi care n-ar manca “de pomana” nici daca ar pica din picioare de foame si aia ar fi ultima mancare din lume.

    Reply
    1. mixy Post author

      Depinde ce le dai, că dacă faci comandă la un catering, s-ar putea să se bage 😉 Pe bune, chiar credeai că gătesc?
      Nice father! Îmi place cum gândeşte.

      Reply
      1. ady

        gatesc destul de misto; cel putin asa zice lumea. 🙂 cand duc de ziua mea, una-alta facut de mine e bataie. si totusi daca e “de pomana”, zici ce le-ai zis ca e cu cianura.

        Reply
        1. mixy Post author

          Idei preconcepute. Credeam ca sunt rari acum.
          Nici eu nu mananc daca nu cunosc omul care a gatit, dar daca ma duce la restaurant sau imi da chestii ambalate din comert, poate fi cel mai străin străin! :))

          Reply
  3. mihaela

    aoleu, stiu ca is doar o necunoscuta pe net, dar te rog transmite-i sa nu se agite asa pentru pomana, mai ales cu toate necazurile astea. eu zic ca in niciun caz cei pentru care facem pomeni nu ar vrea sa cauzeze tot stresul asta. si ca cel mai tare se bucura, ca idee, ca ne gandim la ei, nu de cum au iesit sarmalele. 🙂 pe caldura asta, merge si o bere rece, merge si o limonada, merge orice… 🙂

    Reply
    1. mixy Post author

      Ba, pardon, la cum ştiu eu că era tataie, s-ar bucura să râdă în barbă şi s-o vadă acum terminată de oboseală :))

      Reply
  4. B

    Wow! Mama Mixy e za master! Of, stai ca m-am incurcat, ca sunteti 4 Mixe, dintre care trei mame, Mixy cea mica e Jr, restu’ care cum sunteti? Tu esti unica MIxy, deci Sr. e mama ta, iar mamaie… e Mamaie Mixy. Gata, m-am descurcat: Mixy Sr. rules!

    Reply
  5. Narcisa

    Si eu fac ca dush, adica dau din timpul vietii, acuma cat au nevoie aia de langa mine, ca dupa… chiar nu mai conteaza.

    Reply
    1. mixy Post author

      E cea mai deşteaptă treabă. Mamaie face la fel. Spre exemplu, are doar 2 rochii în dulap, dacă o primeşte pe a treia, unu din celelalte se dă de pomană.

      Reply
  6. Alex

    Felicitari Mixy jr! Bravo !
    Nici eu nu sunt adeptul pomenilor faraonice, dar macar babele mele ma asculta si facem dupa posibilitati.
    Si, s-a rezolvat?

    Reply
  7. adelinailiescu

    Nu se poate face pomana in avans? Ce era mare lucru sa imparta mancarea mai in nocturna si sa manance fiecare cand vrea? Sau se chema “cina romantica” daca o dadea de seara si cu lumanare? ;))
    Inainte, aveam noi la munca un obicei, cand ne razbea foamea; eu ziceam colegei “fata, am visat-o pe ma-ta ca poftea gogosi!’ si ea zicea “si eu pe tac-tu, ca-i era sete de-un pepsi” si apoi decideam “hai sa dam de pomana!” si mancam impreuna, sa fie de sufletul raposatilor si de stomacele noastre. 🙂

    Reply
    1. mixy Post author

      Mai facem si noi d-astea, dar fara sa gatim ! :))
      Adevarul e ma simt bine sa dau ceva, ce vrea omul, gandindu-ma ca e pt un raposat drag.

      Reply
  8. Cuvânta

    Pai cu atat mai mult da de pomana la tot satul, are cu ce se mandri. Adicatelea si bogati si destepti, unde ai mai pomenit???

    Reply
  9. arakelian

    si eu dau de pomana acum. Nici nu zic ca e pomana sau nu – dau ca e nevoie.
    O sa imi fac testament: sa nu va prind ca imi faceti vreun praznic, ca ma intorc la voi!!

    Reply
    1. mixy Post author

      Eu am inceput sa spun de pe acum ca nu vreau.
      Si mai spun ca daca cumva ma razgandesc mai spre batranete, sa nu care cumva sa ma asculte atunci!

      Reply
  10. mihaela

    Amin, am terminat doua cicluri de pomeni de 7 ani, amu’ particip in calitate de special guest si mare guru la rudele care tre’ sa organizeze asa ceva, iar bunica-mii i-am comunicat sa faca bine sa reziste ca io nu mai am energie si pentru pomeni

    Reply
      1. mihaela

        Aparent a inteles si ea ca sunt dracu’ gol si cu mine nu te pui, mamaie a ta o sa ramana mic copil pe langa cum o sa cresc eu 😛

        Reply
  11. blo

    eu dau de-acum, cand am, ce am. ca sunt total pe dinafara la chestia cu pomenile, habar n-am ce se face, cum si cand, plus ca nu i-as lasa pe copii sa se chinuie sa-mi faca coliva si sarmale, cand m-oi duce. sa ma faca scrum, sa dea o shaorma si o sticla de apa, de pomana unui amarat de pe strada si gata. ma-ndoiesc ca o sa stau intre norisori (sau o sa fierb in cazan, u never know..) cu o oala de sarmale in brate sau ca o sa am nevoie de haine de schimb :)))

    Reply
    1. mixy Post author

      Ar fi culmea sa stau si-n alta lume cu oala de sarmale in brate. Atunci de ce naiba mai e “alta lume”, daca imi pastrez poftele de aici?!

      Reply
      1. blo

        nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca dupa ce crapam o sa avem niste siluete de invidiat 🙂 nu se prea pupa sarmalele cu nemurirea sufletului, parerea mea 😀

        Reply
  12. florentin

    Nu cred ca cei carora le facem pomeni ar vrea sa cauzeze tot stresul asta. si, nici nu cred ca mananca atat!
    Hai, zi buna!

    Reply
  13. axasport

    Nu cred ca cei carora le facem pomeni ar vrea sa cauzeze tot stresul asta. si, nici nu cred ca mananca atat!
    Hai, zi buna!

    Reply

Leave a Reply to axasport Cancel reply

Your email address will not be published.