Cotrobăie fata mea într-un dulap cu vechituri și scoate nasul din el chițăind și râzând fericită de parcă găsise un 10 la matematică acolo. M-am uitat în mâinile ei și nu, nu găsise. În schimb tremura de bucurie cu niște chestii foșnitoare în brațe.
Înșiră repede pe birou comorile găsite: acuarele și pensule uscate,bucăți de plastelină moi ca ghiuleaua de tun, hârtie creponată, hârtie glasată, hârtie igienică (da, asta n-am înțeles nici eu ce căuta acolo, dar părea folosită- la acuarele sper) carioci care nu scriu, pudră albă de zombi și… și…
– Doaaaamne, am găsit fake blood-ul! Știi cât l-am căutat? Ce bine îmi pare că l-am găsit! Sper că mai e moale! Iuhuuuuuuu! (țopăind: ) Am cu ce să fac machiaje de Halloween!
Radiază de fericire. Sculptez o moacă de dovleac lunguieț și tot nu-mi vine să cred că toată mizeria aia de pe biroul ei poate produce atâta fericire!
Și când te gândești că sunt atâtea fete care se machiază zilnic cu o cantitate considerabilă de produse cosmetice, de-arată horror ca într-un veșnic Halloween!…
Lasa machiajul si pune-ti ghirlanda de usturoi dupa gat, ca in noaptea asta bantuie toti strigoii! Pacat ca sunt de serviciu, ca altfel as fi preferat sa ma apuc de “machit”, nu de machiat, macar sa nu vad cine atenteaza la jugulara. 🙂
poti sa iti cununa de usturoi si la serviciu, Adelino! Nu sperii copiii cu mirosul :))
erata: poti sa iti iei cununa
(am probleme cu tastatura…)