sperantele parintilor

By | 2015-03-26

Un prosper om funcționar șef pe la o instituție pe unde numai șefii sunt prosperi, își dorea foarte mult să-și vadă băiatul bine, deștept, frumos, aranjat din toate punctele de vedere. Băiatul însă se purta cocălărește așa… Băutura și mașinile fiind singurele treburi la care tresărea plăcut.

Și-l sună tac’su știind că s-a întors din țară din ultima lungă vacanță:

– Ce faci, bă, băiete? Te-ai întors și nu spui nimic?

– Da, m-am întors, zice fi-su

– Aha. Păi și nu vii și tu la mine?

– Stai așa, că sunt la facultate.

Tac’su să moară de fericire și mai multe nu! În sfârșit, i-a venit nenorocitului mintea la cap! În sfârșit! Dumnezeu e mare și bun, și până la urmă băiatul lui o să fie un băiat întreg.

– Și la ce facultate ești, băiete?

– La universitate, dar am trecut de ea. Hai că mă întorc la prima intersecție și vin pe la tine, tată.

 

0 thoughts on “sperantele parintilor

  1. cami

    Asta e gluma? :)) E foarte haioasa :)) dar tat-su cat de idiot e? sau era dupa admiterea la “universitate” :))

    Reply
  2. Roxana

    :)) Probabil nu-i banc, pentru că şi eu cunosc un asemenea caz. De obicei e tot vina educaţiei şi a părinţilor, când se întâmplă.

    Reply
  3. ba_laura

    chiar ma gandeam ca e un banc atat de trist incat s-ar prea putea sa fie realitate…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *