Eu trebuie să citesc pe undeva că e Ziua Păcălelilor, pentru că bag seama că n-are nimeni curaj să mă mintă. Asta e o treabă bună. Dar mi-aș fi dorit o păcăleală mișto, gen să deschid bankingul și să îmi arate acolo în cont o grămadă de biștari veniți de pomană– dar banca nu cred că se ține de goange pe plus la mușterii; la cum o știu de calică, mai degrabă m-ar fi emoționat cu vreo taxă nouă….
Nu știu, e Paștele ăsta prea devreme sau mă simt eu pe repede înainte. Mă uitam azi pe o factură care avea scadența pe 2 aprilie. Zic:
– Ă-hăăă! Până pe 2 aprilie mai e o grămadă de timp.
La care mama:
– Serios?? Câte ore?
Numai chef de pacaleli nu mai aveam azi.
Nici eu n-am avut parte de goange anul asta… dar nici nu le duc lipsa.
Goange la banking suna ca naiba… da’ daca ai avocat bun poate fi interesant 😀
Breaking news! Azi e 2 aprilie. Ai achitat factura? hehe… 😛
Nici eu nu am avut parte de păcăleli, dar nici nu îmi doream chiar deloc. Să zicem că mie umorul mi se pare bun în bancuri, în scenarii, în cărţi, în teatru… Cât despre facturi – mă bucur că nu sunt eu cea care trebuie să-şi bată capul cu ele, pentru că mie mi s-ar întâmpla frecvent să mi se pare că până pe “2 aprilie” ar fi vreme şi în 3-4-10 aprilie 🙂