Eu țin gumă în geantă sau mentosane d-astea doar așa, preventiv, pentru că cine știe cum te întâlnești cu un fost coleg și e bine să nu puți a placă afurisită când îi povestești cum te-ai întâlnit ultima dată cu profa de mate. Eu țin. Chestii în geantă, adică.
Fi-mea devorează când o prinde! Frate, și dacă spune că își caută și ea un burețel inocent de păr la mine în geantă , nu știu cum dracu’ se face, dar invariabil se lasă fără ciungi sau mentosane…
La un moment dat m-am supărat pe ea, că nu e normal să te porți așa, mai ales cât ești ciucure de plombe în gură, dar ea mi-a ignorat problemele și m-a rugat să păstrez ambalajul gumei din care mușcam problema de față.
Am crezut că vrea să citească iar tâmpeniile alea de adevăr sau provocare de ambalajul gumelor, dar când am coborât din metrou și am simțit nevoia să scuip porcăria din gură (eu nu pot să rumeg o gumă mai mult de 5 -10 minute), fi-mea m-a rugat să scuip jigodia din gură în ambalajul pe care îl păstrasem în buzunar.
Culmea e că am văzut de atâtea ori semnul ăla cu aruncat guma mestecată în ambalajul inițial!
Dar a trebuit să nasc un copil care să fie adolescent și care să scuipe guma în ambalaj original, ca să înțeleg semnul.
Și da. M-am simțit de la țară. Acum știu că guma nu se scuipă direct în coș.
:)) Se integrează perfect în şcoală, că doar în toate romanele şi serialele cu vampiri, tot la şcoală începe acţiunea :)) Şi noi avem câţiva arbuşti de liliac în curte, dar foarte aproape de bibliotecă, înspre Cetate sunt mici lilieci (foarte mulţi) le zice Pipistrellus. Ies seara. Am avut parte de un dublu spectacol la Opera Nights, când, datorită muzicii au ieşit cu “roiul” sau “turma”, cum le-o fi numind grămada de ei…
Aoleu, numai infarct de la Pipistrellus nu făcusem, că-n rest… toate-s brici!
Pipi strellus?
cat despre gume, pe vremea mea in liceu erau lipite sub banca. Nu se mai practica?
sper că nu 🙂