mă simt prost când sunt întrebată: “cu ce pot să te ajut?”

By | 2015-05-17

Eu nu vreau nimic de la nimeni. Eu am fost învăţată că trebuie să fie pace şi înţelegere şi că nu trebuie să fiu datoare, că mai bine dau de la mine…

Am ajuns în situaţia – pentru că asta e situaţia, clar, sunt probleme grave, familia asta are probleme urâte care mi se sparg mie, în capul meu urât – în care să mă scuz pentru că am de rezolvat nişte urgenţe, să mă simt datoare şi pe deasupra oamenii să mă întrebe “cu ce pot să te ajut?”

Culmea e că ştiu că n-au cum să mă ajute. Şi am o mare problemă, pe lângă faptul că mi se pare aiurea să fiu ajutată: nu vreau să sufere nimeni din cauza mea. Ori de câte ori plâng în faţa altora, MOR de ciudă!

Eu am fost învăţată că trebuie să fie pace şi înţelegere.

Că trebuie să rezolv ecuaţia.

 

5 thoughts on “mă simt prost când sunt întrebată: “cu ce pot să te ajut?”

  1. arakelian

    poti cere o imbratisare. Poti cere o cafea bauta impreuna. Poti raspunde cu o imbratisare si o vorba: cand stiu ce am nevoie, va sun.

    Reply
  2. Jo

    Poti rezolva ecuatia si cu ajutor, nu doar de una singura. Daca ceri ajutor inseamna doar ca iti recunosti propriile limite, nimic altceva. Asa cum nu ai putea sa ridici singura un bloc de ciment ci ai avea nevoie de o macara, asa si in relatiile dintre oameni e nevoie uneori de mediatori, de neutri, de un umar binevoitor si o imbratisare calda.
    Bafta, rabdare si intelegere!

    Reply
  3. Narcisa

    Cum bine zice arakelian, de o imbratisare si o vorba buna are nevoie fiecare. Chiar si tu.

    Te pup si te imbratisez cu drag.

    Reply
  4. blo

    una dintre lectiile cele mai importante pe care le-am invatat in viata asta, a fost sa imi desclestez maxilarul si sa cer ajutor atunci cand n-am mai putut altfel.
    si eu am crescut la fel, strangand din dinti si mergand mai departe indiferent ce s-ar intampla. insa uneori pur si simplu nu se mai poate.
    nici acum nu-i prima mea optiune, nici macar la terapie, desi merg deja de mai mult de un an, nu pot spune tot :))) insa incerc. si cand reusesc, mi-e mai bine si nu ma simt umilita pentru ca mi-am calcat pe mandrie si am admis ca am nevoie de ajutor. suntem oameni, nu putem face totul singuri.
    o imbratisare si de la mine! sper sa o accepti ca pe ceea ce este, un pic de caldura si iubire de la cineva care-ti da asta fara sa vrea ceva de la tine.

    Reply

Leave a Reply to Narcisa Cancel reply

Your email address will not be published.