sirena pitica

Oricum  e cald… mai bine stau pe fundul bălții prin stufărișul ăsta infect, că n-au fost ăștia în stare să curețe decât aleile principale, ia uite aici ce de boscheți în mâlul ăsta! Să te tot pitești! Nici dracu’ nu te mai găsește așa negru mizerabil, cu condiția să nu-ți crească fundul, că mică-mică și pitică, dar cu fundul mare nu merge mișcare și te priponești, de nici coada n-o găsești!

Mda…

dar bibanii știu care-i treaba pe fundul bălților, ăștia sunt hârjâiți, trecuți prin toate… aici trebuie să stai cu ochii în patru că nu știi ce cracă te pocnește în ochi , ce alge ți se încurcă pe aripioare și ce curenți te fură de nu mai știi unde ai ajuns!…

Zic din experiență…am auzit că suntem o baltă în care te trage curentul…Teribil, domnule!

Țiparii alunecoși din apa limpede de deasupra care stabilesc siguranța bălții patronează pe nivelul lor și urmăresc prostimea pescărească de la fund, că ce-i deasupra nu se vede, cică le reflectă lumina soarelui în ochi dacă se uită mai spre suprafață. Așa că băștinașii de sus se plimbă în legea lor după regulile lor. Uneori mai sar pe câte unul să-l mănânce, dar asta se întâmplă rar. în general sunt ca frații.

Aici, în străfunduri, abia intră câte o rază de lumină. Aici, dacă vezi o rază de lumină că răzbate în coralul în care stai, e lucru mare! E ceva neînchipuit, e ruga împlinită a milioanelor de pești strămoși ție!

Nu te poți bucura, pentru că orice rază dispare ca o părere. Și când te saturi de mizerie și de bibani si de țipari băloși și vrei să pleci TU spre rază, pleci în fugă, pleci dezlânat și dezorientat,  cu ultima forță de om postit, cu ultima fărâmă de demnitate pe o aripioară, și țâșnești disperat spre suprafață printre bancurile de bibani care supraveghează și printre autoritățile în care nu te poți încrede.

Poate că dacă aș ajunge cu burta în sus la suprafață? Așa…doar eu singură!

Dar măcar aș ajunge!

P.S. Orice asemănare cu funduri, alge și bibani pe care îi știți e pură concidență