De curând mamaie era să ia foc în casă, încercând să schimbe butelia. S-a chinuit să o desfacă pe cea veche, s-o monteze pe-asta nouă, târșa-târșa cu ele pe lângă aragaz, apoi a încercat să vadă dacă răsuflă. I-am explicat de-am făcut clăbuci să verifice butelia cu spuma făcută de apă cu detergent pe la ceasul ăla, pe la îmbinări. Dacă răsuflă, face baloane de spumă.
Aiurea! Ea tot ce știe face! A verificat cu un chibrit, cum a învățat ea acum peste 80 de ani. Când a văzut flacăra aia instantanee, a avut totuși prezența de spirit să închidă butelia și să arunce un prosop ud pe ea. Dar restul zilei n-a mai fost om.
Și pentru că știu că degeaba vorbesc cu ea de apă cu detergent, am întrebat-o de ce naiba n-a chemat pe cineva la ea, vreun vecin de acolo, să o ajute.
– N-am chemat, maică! Lu’ Oița de stă două case mai încolo de Maoara i-a spart casa. Și ce crezi că i-a furat? Primise și ea juma’ de porc de la nepoții ei, și nenorociții de hoți direct la frigider s-au dus. Până s-a dat Oița jos din pat cu două bețe ale ei în care umblă, s-a dus dracu’ și hoțu’ și porcu’. I-am zis io: cine crezi că putea să fie? Cine venea așa, la sigur, să-ți ia porcu’ din frigider? Lumea care ți-a intrat în casă, nu? Păi și-atunci eu cum să-i chem p-ăștia să mă ajute la butelie, că-s numai bețivi pe-aici! Dacă mă ajută, vrei, nu vrei trebuie să-i cinstesc, și-abia așteaptă să vadă unde-i locul unde am pitit țuica… Mă trezesc moartă în casă pentru câteva kile de țuică…
orice pana la tuica :)))
mană curată 🙂
Ce bine că a scăpat vie din toată tevatura! Lasă că şi la ăştia de lucră la gaz, am văzut că se mai întâmplă să verifice cu bricheta. A fost acum câţiva ani un accident din cauza asta.
Eh, că parcă numai mamaie e înapoiată…