Venea de la piață cu fiică-sa, înnămolită toată pe bocanci, cu două sarsanale de ardei capia și alte cumpărături, printre care și vopsea de păr. Se văita fetei că a albit de tot și trebuie să fie vopsită urgent roșcatul ăla care-i place ei. Fiică-sa, zbârlită toată și îmbrăcată cu blugii ăia care se poartă acum, rupți în diverse părți pe unde bântuia răcoarea, o trage de mână și o bagă în primul coafor.
Acolo, curățenie ca în farmacie! Cu toate astea, o fată ștergea cu mopul mizeria inexistentă.
Se pune țăranca pe râs dosind sarsanalele de cumpărături sub un scaun mai ferit…și râde și râde, și râde zgomotos de-o enervează pe fiică-sa:
-Ce -ai, mamă, de râzi așa?
-Ce să am… mă uit cum șterge fata asta și deja văd urmele de noroi de-o să le las pe jos cu bocancii mei…hahahaaaa…
-Aoleu, hai să mergem de-aici!
-Taci tu, nu fii fraieră, că ne descurcăm, nu ne facem de râs! Dacă îmi cere 50 de lei pe tuns, îi zic: ia de-aici 100, că sunt șmecheră, îmi permit! Să vezi ce față face! Atât noroi și-atâta șpagă?!?
:)) Cu simţul umorului, ţăranca! La noi în Deva tot oraşul e în reconstrucţie şi recondiţionare. Aşa că toţi suntem ţărani ce lasă urme pe unde mergem, dar n-avem bani de “spagă”.
Faceți rost, nene, ca va merge vestea pe urma!
e cu bun simt!
E