da ‘ nişte scrumiere publice se poate?

Că merg mult pe jos şi văd puzderie de chiștoace pe jos. Adică am înțeles să fac slalom printre căcați de câine, că poate le e silă stăpânilor de produsele digerate ale patrupedelor din dotare, plus că la câți metri distanță sunt puse coșurile de gunoi în București sunt zone în care e absurd să te cari atâta drum cu rahatu-n mână sau să îl duci acasă.

Dar nu-i cade nimănui mâna să arunce un chiștoc la gunoi, nu?

I-ați urmărit vreodată pe oamenii ăștia care fac curat pe drumuri, în parcuri? Sunt zone în care trebuie să adune chiștoacele cu mâna, pentru că nu au cum să măture pe sub boscheți. Și-atunci e trist.

Pe de altă parte, sunt fumători care chiar vor să arunce chiștocul la gunoi, și-atunci trebuie să stingă țigarea aia undeva. Banda mică de la coșurile de gunoi nu e prea utilă, e foarte îngustă și există riscul să sară ceva jar în interior, așa că mulți preferă să arunce țigarea pe jos.

Vă spun din experiență…ieșisem cu fi-mea și câteva prietene ale ei în parc, și-n timp ce copilele roluiau pe alei, eu și tac-su ne afumam creștinește pe o bancă…Și-am vrut să aruncăm chiștoacele la coș, cum e normal, numai că vreo scânteie rămasă a luat foc în coșul de gunoi arzându-i conținutul. Și i-am dat sticla mea de apă să stingă focul și-apoi i-am dat și sticla fetei și-apoi și-a prietenei mai bune și-apoi și a celeilalte care nu era așa bună și când am lăsat banca goală și copiii fără apă, am zis hai să plecăm dracului acasă, că nu mai aruncăm vreodată un chiștoc la coș!

Deci?