Ştii cum e când cumperi pâine şi te uiţi dacă vânzătoarea are mâna murdară? Ai renunţat vreodată la o şaorma pentru că avea şaormarul mizerie în unghii şi tocmai traversa un gândac tejgheaua?
Uite aşa nu-mi vine mie să mănânc la mamaie, pentru că ştiu cum spăla legumele când nu avea cataractă, îţi dai seama cum le spală acum! N-am curaj să mănânc nici ciorbă, cu toate că acolo legumele sunt fierte deci teoretic e ar trebui să fie ok. Nup, n-am curaj.
Ultima dată când am fost la ea m-a rugat să îi scot vinul din damigeană şi să-l pun în sticle, numai că damigeana era bine mersi spartă de la gerul de astă iarnă, astfel că atunci când am pus mâna pe ea i-a rămas curul jos şi gâtul la mine în mână, iar vinul a băltit instant prin magazie, pe unde umblă şoricei după lada cu grâu a lui mamaie. Când a văzut dezastrul, s-a pornit sirena din mamaie:
– Uliuuu, măicuţăăăăă, de ce s-a spart?!! Dar-ar boala-n ea de damigeană, ia uite ce prăpăd!…Ptiuuuu!… Câtă risipă!!
Am dat fuga după cârpe, mopuri şi un lighean mare să strâng băltăul de pe jos cu tot cu cioburile aferente în timp ce mamaie se căina:
– Vinişor bun, în loc să-l bem uite şi tu ce nenorocire!
– Hai, lasă, că şi-aşa nu beau vin.
– De ce maică?
– Palpitaţii. Plus că eu am gâtul fin. Merge numa’ bere.
– Nu e bună, maică, uite colea vin natural, îl fierbem şi îţi ia toate bolile cu mâna.
– Parcă ţuica fiartă era bună?
– E bună şi aia, dar mai bun e vinul. Faci colo obrăjori frumoşi, poftă de viaţă, de mâncare… Acu’ unde pleci cu ligheanul ăla?
– Să-l arunc!
– Eşti nebună? Atâta vin?
S-a ridicat de pe scăunel cât de repede a putut, adică în vreo 2-3 minute, timp în care eram deja capie de la damful de alcool şi a privit în ligheanul plin de vin murdar în care sclipeau cioburile la fund (căcărezele de şoareci le-am ocolit cu gând că mătur mai târziu)
-Nu-l arunca fata mea, lasă că îl dăm la boschetarii ăştia care-mi ia gunoiul şi mai taie lemne.
– Ce faceee? Bre mamaie, cum să faci aşa ceva? Dă-o naibii de treabă, le dai vin cu cioburi?!
M-a privit mamaie ca pe ultimul prost pe care îl vede în viaţă:
– Ce-are? Ăştia sunt în stare să bea şi pişat de fată mare dacă are un strop de alcool.
Văzând că încă nu-mi revin din uimire, a acceptat împăciuitoare:
– Bine, uite, strecurăm vinul printr-un tifon şi azvârlim cioburile din el şi gata, le dăm să bea, dă-i dracu!
Dacă am văzut aşa, am trecut uşurel cu ligheanul pe lângă ea şi “m-am împiedicat” intenţionat în faţa magaziei scăpând ligheanul din mână, astfel că tot vinul s-a scurs în pământ.
Păsăretul din ogradă a început să se împărtăşească avid din ochiurile de vin create pe pământ.
Nu vă mai spun ce m-a beştelit mamaie de neîndemânatică ce sunt, voiam doar să vă zic să căscaţi ochii de la cine beţi sau mâncaţi, e foarte important.
P.S.
Un răţoi călca găinile de beat ce era.