jurnal de Pasti

By | 2017-04-18

Din cauza unei coxartroze a zăcut mamaie aproape 6 luni în pat acum câțiva ani. Băi, e nașpa să ai grijă de un bătrân. E o vorbă veche, cică un bătrân poate să crească 10 copii, dar 10 copii nu pot să aibă grijă de un bătrân. Ce-i drept, e greu. Tot greul a picat pe mama.

Acum, în joia neagră înainte de Paști mamaie a amețit și a căzut jos, nimic nou, amețește și cade destul de des și noi tot îi spunem că se mărită. Când m-a sunat fata vecinei lui mamaie și mi-a zis că au spart geamul de la intrare ca să intre în casă, că se zbătea și urla de 6 ore pe jos și ei abia acum au auzit-o și s-au strâns și s-au chinuit 4 vecini să o ridice și să o ducă 2 metri mai încolo, la ea în pat, s-a făcut pielea băț pe mine. Nici nu știu dacă respiram de spaimă.

Până când au ajuns maică-mea și fratele ei la mamaie, au mai trecut 6 ore. Nu le venea să creadă. Nu credeau că ar putea fi ceva mai nasol decât de obicei, iar vânătăile de pe ea fac parte din ritualul bătrâneții.

Am sunat-o:

– Mamaie, dacă nici acum nu te mai măriți…

Cu voce chinuită:

– Uf, dar-ar boala-n el de măritiș, dacă m-aș mai mărita! Treaba e că nu pot să mă mișc deloc, parcă mă ține pământul locului…

Nu mă așteptam să mă impresioneze așa de tare. Am plâns în ziua aia ca un sugar gândindu-mă cum o fi să ai 85 de ani și să te zbați singur și neputincios pe o gresie rece timp de 6 ore.

A doua zi dimineață au internat-o la spital, că are fractură de șold.

– O operăm sau o luați așa acasă?

Adică oamenii cu termenul de garanție expirat nu trebuie neapărat operați. Mă sună mama plângând:

– Îi dăm o șansă dacă are o șansă, da?

– Îi dăm, mamă, tragem de ea, lasă că o să fie bine, ai să vezi.

Nu știu cât o să fie de bine dar mi s-a părut firesc să zic așa, am văzut multe filme cu miracole.

Pe când lumea alerga după miei, ieduți și ouă, eu alergam după scutece de adulți, șervețele umede, alifii de durere, apă cu țâmburuș pentru că nu poate bea din cană culcată în pat, de-ale gurii de post care să fie moi pentru că lipsă dantură și altele de gen.

– Ce-ai făcut mamaie?

– Ce să fac, maică am zis că vă fac și eu o bucurie de Paști și uite ce v-am făcut-o!

În timpul ăsta asistenta pleca de lângă ea spunându-i să bea apă că e deshidratată. Pe mamaie o bușeșete plânsul, că ei nu-i arde nici de apă, și-i zic:

– Pentru fiecare lacrimă bei câte o juma de litru de apă, da?

– Așa mult?!!

– Da.

N-a mai plâns.

Abia mănâncă și abia bea apă de rușine să-i schimbe infirmierele scutecul.

Dacă tot eram acolo, au început vecinele de salon:

– Fii drăguță, am o forfecuță în sertar și nu ajung la ea…

– Îmi dai te rog pătura puțin mai jos?

– Îmi ridici te rog piciorul pe pernă?

– Îmi speli și mie lingura asta? Să-ți dea Dumnezeu sănătate…

– Te uiți dacă am și eu un prosopel aici, lângă pernă? Nu dau de el…

– Bagă-mi și mie ăștia 10 lei sub pernă, că mai vin infirmierele să mă schimbe…

Toate bătrâne, cu oase rupte  şi majoritatea surde.

De-aia când a zis fi-mea că vrea s-o vadă și ea pe străbunică-sa am pus-o în gardă cu ce se întâmplă acolo și i-am zis să mergem separat, că în atâtea zile de sărbătoare în care nu le operează nimeni le trece os prin os de singurătate, iar mamaie se plictisește rău acolo.

S-a dus copilul.

Când a ieșit de acolo, m-a sunat și mi-a zis:

– Mami, tu când o să fii bătrână o să fii ca mamaia Caterina. Și pe pat de spital o să enervezi și o să distrezi lumea. Nu te văd altfel. Le-a scos din pepeni pe asistente să-i dea calmante că e nervoasă, că vecina ei sforăie și doarme toată noaptea și ea se uită pe pereți și moare de ciudă.

M-a bușit un râs nervos!…  Să fac 85 de ani cu ce se întâmplă în România?! Hmmm.

Am observat în zilele de Paşti că îmi place Bucureştiul gol. Acum înţeleg şi de ce e gol, că decât să stai să aştepţi mijloacele de transport în comun, mai bine stai acasă. Am mai observat că dacă ţi-e rău sunt foarte puţine şanse să te poţi aşeza undeva şi dacă totuşi găseşti o bordură mai înaltă trebuie să troneze musai şi un căcat (sper că) de câine lângă ea. Ah, să te ferească Sfântu’ de nevoi fiziologice cu toate dughenele şi restaurantele închise, că doar nu era să mă dau jos din tramvai la prima toaletă ecologică şi să aştept o jumătate de oră următorul tramvai! Am mărit capacitatea vezicii cu cel puţin juma’ de litru în ziua de Paşti!

Facebook-ul vuia de mesaje de lumină şi binecuvântări, pace şi …aaa, aia cu „să fim mai buni” mi-a plăcut cel mai mult. Măcar de 2 ori pe an ne aducem aminte măcar la modul teoretic să fim buni. Pe de altă parte, scoteam nasul din facebook şi priveam gardurile înalte de pe lângă curţi şi toate blocurile îngrădite înfiorător cu garduri peste gărduleţe – impresionantă bunătatea noastră. Când văd aleile aşa blocate nu mă gândesc decât la incendii şi cum ar ajunge pompierii la ele.

Cum vă zic, mamaie se plictisește rău acolo și o întreabă pe vecina din stânga:

– ‘Ai mamaie?

– Da, ce e ?

– Ai iubit la tinerețe?

– Ce zice? mă întreabă vecina stângă, că dacă mamaie e fonfăită fără dinți și ea e surdă, e greu de comunicat.

– Vă întreabă dacă ați iubit la tinerețe.

– Aaah, normal, ca fiecare.

Mamaie versifică mai departe:

– Acu’ visezi făcălețe!

– Ce zice? mă întreabă iar vecina.

– Zice că acum vă iubiți nepoții, că așa e la bătrânețe.

– Da, da, așa e…

– De ce minți, maică, femeia?

– Taci, bre, că Dumnezeu iartă…

Mai departe mamaie să nu tacă?

– Ce-ai muncit bre, la viața matale?

– Ce zice?

– Vă întreabă ce ați lucrat?

– Aaah, am terminat Institutul de Politehnică și am lucrat 35 de ani ca inginer proiectant.

– Ce zice, făi maică?! Ce-i aia?

– A fost inginer, mamaie.

– Aaaa…era deșteaptă.

– Da. Cred că mai e.

Mai stă mamaie , se coiește, încearcă să se pună cumva, n-are stare.

– Eu zic că aia din margine de acolo a murit.

– Taci, bre din gură, că respiră femeia. Doarme.

– Doarme de azi dimineață!?!? N-are cum! Cheamă asistenta, io zic că a murit.

– Chem asistenta că văd că i s-a terminat perfuzia, dar nu mai vorbi prostii, femeia trăiește.

– Știi precis?

– Precis!

Se mai foiește, mă mai pune să-i dau ceva de mâncare, o oblig să bea și apă și își aduce aminte:

– Făi maică, asta din stânga se machiază!!!

– Așa, și?

– Are 87 de ani!

– Și? Foarte frumos, se respectă femeia, bravo ei!

– Ce dracu’, făi maică, nu mai are nici dinți în gură și când știe că vine bărba-su dă cu ruj pe bot!

– Ești geloasă?

– Cam sunt. Ăla mai e și cu 2 ani mai mare ca ea… Uf!…Și io-s văduvă de-atâta timp! Acu’ și amărâta aia de mă-ta….

– Vrei să-ți aduc un ruj?

– Ce dracu’ să fac cu el?! Doamne-iartă-mă! Crezi că agăț vreun olog pe-aici?! Uf….ridică și mie puțin patu’ ăsta că nici nu te văd bine.

I-l ridic.

– Ia întreab-o pe-asta din dreapta, popa ăla care ne-a împărtășit e băiatu’ ei sau ginerele?

– Stai, că fac pe mine.

Merg la toaletă…Mă nene, știi cum arată o toaletă la ortopedie? Îţi spun eu: e plină de praf. Cred că n-a mai trecut cineva pe acolo de muuultă vreme. Apa din toaletă curgea cu rugină.

Ies afară, o întreb pe femeie cine era popa. Cică ginerele.

Vecina din stânga:

– Ia întreab-o, unde slujește?

Țip la femeie:

– Și unde slujește?

– Ăhmmm…slujește la… stai așa să-mi aduc aminte…

Îmi aduc aminte că are demență senilă. Mamaie zice:

– Parcă a zis fi-sa că ei sunt din Buftea.

Țip iar:

– Slujește în Buftea?

– Da mămică, da, așa, în Buftea.

– Aoleo, e dusă cu pluta asta, maică. Ferească Dumnezeu!

Mă pune să-i dau cu alifie de-aia de dureri. Femeia din dreapta vede şi îmi spune tristă:

– Am dat şi eu cu de-aia, bunica ta zice că i-a luat durerea cu mâna, dar mie nu mi-a făcut nimic.

– Nu vă faceţi probleme, mamaie e un pic zurlie, ea zice că se vindecă şi cu cartof crud pus pe vânătaie. Are o aspirină care merge până şi la tuse! Dacă dă cu apă sfinţită pe ochi, Dumnezeu o scapă de cataractă. Aşa că staţi liniştită, vindecarea porneşte de la scufiţă, puteţi încerca şi dumneavoastră.

Mă aştept ca femeia să fi uitat îndemnul meu după ce am plecat, aşa face, reia aceleaşi întrebări după o vreme. În fine, cu ocazia asta m-am gândit cum o să o ridic pe mamaie din pat: după operaţie, o să-i dau apă chioară şi o să-i spun că e de la Ierusalim. Sunt curioasă dacă merge.

Cam atât.

 

5 thoughts on “jurnal de Pasti

  1. o femeie

    Pe mamaia mea, la Botosani, nu au mai operat-o. Cazuta acum 1 an, in martie. E la pat. Glumeata e si ea, canta cantece bisericesti, si are grija vacilor.
    Eu vreau sa slabesc si sa ajung si mai si decat ea. Eventual sa ma duc sa rad in nas doctorului care a zis ca starea mea nu e buna.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *