Când am ajuns aici mi s-a dat un kit de supraviețuire, pijama, chiloți, șosete, pastă și periuță de dinți, șampon, gel de duș, deodorant, cremă de corp.
Când mă lua la el nu aveam nimic din toate astea, decât ce car în geanta mea micuță, dar nu pot căra geluri și șampoane.
Mă uit la pijamaua asta ieftină de pe mine ca la pijamaua libertății, dacă poți să crezi. Să te ferească Dumnezeu să simți așa ceva! Mă simt închisă, printre străini și totuși liberă.
Mi-e dor de casă.
Z lucrează la o grădiniță de copii bilingvi. Primește mesaje în română de la bărbatul ei, mă roagă să i le traduc și să-i explic care mi se pare că e semnificația mesajelor, dacă sunt autoritare, rugătoare, ce simt când le citesc. E ciudat să fac treaba asta. Mă bucur doar să fiu de ajutor. Mda, cică e principala mea problemă, grija față de ceilalți. Trebuie să fac terapie ca să scap de empatie. Așa ceva n-am pomenit.
La momentul ăsta mă sufoc de nervi. A urmărit-o pe fată la liceu și i-a făcut semn din mașină să traverseze spre el. Fetei i s-au înmuiat picioarele, dar a avut prezența de spirit să nu urce într-un autobuz pe care l-ar fi putut urmări neebunul, așa că a coborât la metrou tremurând ca piftia.
– Dați-mi o cartelă, repede!
S-a speriat și doamna de la metrou și i-a dat cartela tot tremurând.
Jur că am simțit că mă sufoc de nervi. De ce trebuie să-mi terorizeze nenorocitul ăsta copilul ca să dea de mine? Ce rele am făcut să merit să respire netrebnicul ăsta pe suprafața pământului? Ce rele a făcut fata mea să merite să o urmărească teroristul ăsta? Anul trecut n-a văzut-o și n-a vorbit cu ea aproape 10 luni de zile, timp în care a avut un majorat, câteva internări, controale pe diagnostice diverse (și nu, nu vorbesc de răceală, vorbesc de treburi serioase). N-a întrebat-o măcar o dată ce face, cum se simte, ce planuri de viitor are, dacă are nevoie de ceva.
Acum o urmărește ca să o terorizeze cu întrebările: unde e mă-ta? de ce ești căpoasă și nu vrei să stai cu mine? din cauza ta nu stă nici mă-ta cu mine, vrei să-ți faci tu viața și să mă vezi pe mine nenorocit?
Pentru că așa se face, se induce sentimentul de vinovăție.
Nu se plictisește niciodată bestia să nu facă nimic.
Apropo, ți-am povestit de bestie?
Le-am arătat copiilor o poză cu fata mea. Uaaaaau, ce frumoasă e!
Le-am arătat apoi o poză cu fata mea și tatăl ei.
– Ooooo, zici că e Frumoasa și Bestia. Ăsta e om? E adevărat?
Am râs, pentru că au dreptate. Zici că e omul negru, mai ales acum că e fioros și disperat.
Ziceam că bestia nu se plictisește niciodată. Doarme puțin, cu baioneta lângă el. Mai are un briceag lung pe bordul mașinii. Se trezește devreme și pleacă după ore întregi de stat degeaba. Vorba mamei: te-ai trezit la miezul nopții, ca să ajungi la stâlpul porții.
Acum are treabă, ne urmărește pe noi, ne caută. Dacă e cald afară, e dispus să stea zile la rând la pândă. Dacă nu e, mai merge la el acasă ca să se schimbe și să se încălzească.
Mi se pare firesc să ne urmărească dacă nu face nimic. Vorbeam cu fetele de aici aseară, nici una nu are o bestie cu un loc de muncă stabil,mai aduc și ei uneori bani pe care îi cheltuie la păcănele, pe femei sau băutură și spun că au adus.
Greul casei îl duce femeia. Crește copii, merge la muncă, plătește facturile, pune mâncare pe masă, mai are grijă să aibă prostul din dotare benzină, țigări, băutură.
Prostul o cadorisește cu sechestrarea la domiciliu pentru că o iubește ca pe ochii din cap, ruperea legăturilor cu familia ei, o gelozește la extrem pentru fiecare pas pe care îl face și îi inventează povești sexuale bolnave cu orice înseamnă mascul pe lumea asta. Dacă femeia are băiat, i se spune că băiatul aduce prietenii acasă pentru mă-sa. Dacă femeia are fată, i se impută faptul că fata o acoperă pe femeie ca să meargă la bărbați, eventual viitori tătici.
Nici una din bestiile în libertate nu e sănătoasă la cap. Pe lângă proiectul de lege contra violenței domestice, care abia se mișcă să se voteze acum, i-aș trimite pe toți sonații ăștia să fie bombardați cu tratamente psihiatrice contra voinței lor și să stea legume luni întregi în pat. În perfuzii. E mai cuminte decât să fie la închisoare, de acolo vin cu idei noi și forțe proaspete.
Pe legea mea, îmi doresc atât de mult să îl știu monitorizat cu brățară electronică sau legumă într-unpat, de nu-ți explic!
M-am săturat să-mi fie greață când mă gândesc la el, să am atacuri de panică, palpitații când știu că e pe drum, că mă poate urmări la muncă sau pe fată la liceu. M-am săturat să o iau razna, să mă bâlbâi, să nu știu dacă am mâncat pentru că nu simt foame, să dorm iepurește, să întreb de 3 ori același lucru fără să înțeleg nimic, să-mi spună fata ce program are și s-o mai întreb o dată, și încă o dată, și încă o dată, ca o moară stricată.
Momentan aici, printre străini, pot să fiu eu.